Ştiţi care este criteriul după care poate fi recunoscută iubirea reală? Este bucuria. Când iubeşti cu adevărat eşti fericit. Te simţi împlinit şi nu mai ai nevoie de nimic. În primul rând, nu ai nevoie să primeşti ceva în schimb pentru iubirea ta. Înţelegi ce spun? Nu ai nevoie de cineva care să te iubească! Tu nu iubeşti pentru a primi la schimb iubirea celuilalt. Iubeşti pentru că a iubi este ceva ce te face fericită.
Iubirea reală există doar atunci când nu mai ai nevoie de un alt om! Nu ai nevoie ca celălalt să te aprecieze, să te laude, să-ţi acorde timpul lui, să te facă să trăieşti orgasme multiple sau să-ţi facă zilnic de mâncare Aceasta nu este iubire.
Este un gen de afecţiune interesată, un fel de a avea sentimente pozitive pentru oameni care te ajută să-ţi împlineşti nevoile şi dorinţele personale. Într-o exprimare deloc elegantă sau diplomată, tu nu îi iubeşti pe oameni. Te foloseşti de ei pentru a-ţi satisface nevoile. Putem numi aceasta "iubire" în cazul în care convenim că a iubi fără a aştepta nimic în schimb este ceva ce nu poate face parte din realitate. Mi se pare că lucrurile stau exact pe dos. A iubi necondiţionat este o expresie a realităţii, pe când orice altă formă de "iubire" este iluzorie.
Realitatea, Sinele, Iubirea, Conştienta, Dumnezeu, Fericirea - acestea sunt degete care arată spre ceva ce, de fapt, nu poate fi cuprins în cuvinte, dar poate fi simţit, experimentat, trăit plenar. Când iubeşti pentru a fi iubit sau când iubeşti pentru că eşti iubit, pot admite doar cu mare îngăduinţă că aceasta este iubire. Însă acesta nu ar fi decât un fel de a ne fura singuri căciula. Este ca şi cum cineva care trăieşte la câmpie se urcă la un moment dat pe o movilă şi e convins astfel că ştie ce este un munte.
Iubirea interesată, adică amestecată cu nevoi personale, fără să îţi dai seama, ştirbeşte libertatea celuilalt. Dacă am nevoie de ceva de la tine pentru a fi fericit, dacă fericirea mea depinde de tine, te voi manipula, adesea inconştient.
Ori, acolo unde manipularea creşte, libertatea scade.
Adrian Nuta
1 septembrie 2011 la 16:00
Teoria e sublima, realitatea ne omoara.
1 septembrie 2011 la 20:57
Ok, te-am trecuut
1 septembrie 2011 la 20:58
Ciocolata draga, fii optimist, incearca tu sa iubesti asa!
1 septembrie 2011 la 22:44
Eu nu cunosc prea multe cazuri care sa iubeasca asa.