ENERGIA NOUA

Romanul cuprinde informatii uluitoare despre un alt mod  de a privi existenta noastra si despre capacitatile  care exista in corpul nostru si nu sunt folosite, precum si misterioase fenomene care se petrec in padurea Baciu, situata in apropierea orasului Cluj. Real si fantastic se impletesc miraculos ,nascandu-se o carte  minunata

Va redau mai jos un fragment din roman si sper sa va trezeasca interesul.

“Unul dintre cei mai importanti oameni de stiinta contemporani , Bruce Lipton , a facut o serie de experiente menite sa imbogateasca intelegerea in acest domeniu. ADN-ul se gaseste in nucleul celulelor si in mod conventional , se presupune ca activitatea celulei este controlata si coordonata de aici.Ce a facut Bruce Lipton?

A indepartat nucleul mai multor celule si… surpriza!

Celulele au continuat sa traiasca doua-trei luni. Mai mult decat atat, au continuat sa se miste , sa se hraneasca, sa creasca , sa interactioneze cu alte celule si sa comunice cu ele. De asemenea , au fost capabile sa recunoasca toxinele si sa le evite. Cu alte cuvinte , celulele nu si-au schimbat comportamentul in absenta genelor. De aici apare urmatoarea concluzie logica:AND-ul nu este creierul celulei. Chiar daca se distruge AND-ul , celula inca are o viata si un comportament. Aici este esential ca toti oamenii sa inteleaga urmatorul adevar:genele nu cauzeaza nimic. Ele se adapteaza credintelor noastre. De fapt credintele noastre sunt cele care ne modeleaza corpul si viata. Am putea vorbi despre structura AND  ca despre planul unei case . Genele sunt precum planul unei case in detaliu. Sunt un fel de tipar, de matrice. Ele reprezinta o informatie de genul unui program de actiune. Totusi , prin el insusi , adica prin planul architectural , nu se va constru nici o casa , e adevarat?

Asadar , e nevoie ca cineva sa citeasca acest plan si sa actioneze corespunzator. In cazul genelor , ceea ce le face sa fie “citite” este complexul nostru mod de a gandi si de a simti. Functia informationala primara prin care se transmit creierului semnale din mediul inconjurator , este indeplinita de perceptie . Putem avea perceptii olfactive, vizuale auditive si asa mai departe, fiind pentru demonstratia noastra , etapa finala a procesului perceptiv, numita si interpretare .

Simplificand foarte mult , gandirea extrage si prelucreaza informatii , generand concepte , judecati , rationamente. Dar toate acestea sunt insotite de procese afective ce reflecta sub forma trairilor, atitudinilor, relatia vie care exista intre subiect si obiect. Afectivitatea – incluzand afecte , emotii, sentimente, - este infrastructura psihicului , componenta lui de baza. Putem sa traim o stare de fericire sau una de tristete , o stare de calm sau o stare de frica , toate nascute din modul cum receptam realitatea din jurul nostru.

Asta inseamna ca emotiile , gandurile si judecatile noastre nu reflecta fidel realitatea . Simplul fapt ca exista atatea conflicte si neintelegeri intre oameni , arata indubitabil , ca vedem diferit lumea , ca viziunea mea asupra unui lucru nu este aceeasi  cu viziunea altora. Cel mai adesea nu perceptiile ne modifica intelegerea si credintele , ci credintele ne altereaza perceptiile. Credintele noastre despre mediul inconjurator determina ajustarea noastra fiziologica , deoarece aceste credinte sunt conectate la genele noastre.

Intr-o formulare mai simpla , se poate spune asa: de fiecare data cand ne zicem ca nu suntem in stare sa facem ceva, ca suntem bolnavi, ca imbatranim, ca suntem nefericiti si ca nimic nu ne mai poate bucura, sistemul nostru biologic se va ajusta ca sa ne demonstreze ca avem dreptate.”