Curajul de a fi tu insuti!

A creşte înseamnă a învăţa să te desparţi rămînînd un tot.
Încă şi mai tîrziu, crescînd, vine descoperirea că sentimentele se schimbă, se transformă, se volatilizează uneori. Totodată, descoperirea că si sentimentele de iubire, pe care nu trebuie să le confundăm cu afecţiunea(Eu numesc „afecţiune" sentimentul de iubire fundamental în care dimensiunea sexuală intervine sau se manifestă Ia minimum şi care mă leagă de o fiinţă importantă si uneori vitală pentru existenţa mea.), se consumă, se deteriorează. Din absenţa privirilor, din cauza tăcerilor prelungite, din neînţelegerile zilnice care nu sînt discutate, clarificate şi şterse printr-o exprimare clară, iubirea maltratată este rănită. O iubire poate slăbi si poate fi distrusă dacă nu ştie să se hrănească dintr-o relaţie vie.
Mai există şi dezîndrăgostirea, cu straniul sentiment că flacăra pasiunii se stinge, că scade căldura iubirii si, mai apoi, că din ea nu mai zăreşti decît cenuşa. Dezîndrăgostirea care se strecoară între două fiinţe, care se instalează pentru totdeauna, care dezechilibrează şi zdrobeşte inima.
„Credeam că-l voi iubi pentru totdeauna si iată că tocmai sentimentele mele mă trădează, că nu mai simt acea pasiune, acea dorinţă care mă cuprindea, mă înconjura din toate părtile, cu numai atît de puţin timp în urmă!"
„Această relaţie atît de importantă pentru mine, vitală, care se transformă sau care dispare mai repede decît dorinţa mea de a o păstra în prezent..."
Uneori, sentimentele îşi pierd din intensitate treptat, pe nesimţite, lăsînd un gust de amărăciune şi disperare, după deziluzii şi decepţii:
„Astăzi e atît de diferit de tot ceea ce îmi închipuiam în perioada primelor întîlniri!"
„Nu mai e aceeaşi, nu îmi dau seama ce a putut să se întîmple..."
Orice relaţie intimă, importantă, este hărţuită de lăcomia implacabilă a rutinei, corodată de uzura cotidianului tot timpul, fără a i se acorda răgazul să se refacă. Cu senzaţii contradictorii care apar în diferite momente ale vieţii şi care sînt mai presus de voinţa sau de înţelegerea noastră. Cu sentimente atît de complexe, atît de neclare, încît ne încurcă şi ne sfîsie atunci cînd fiinţa temporală care sîntem se intersectează cu fiinţa atemporală si eternă care coexistă în noi.
Aşadar, dincolo de transformările pe care le implică evoluţia oricărei relaţii, dincolo de agitaţiile unei schimbări personale inerente oricărei creşteri, dar care ameninţă echilibrele deja atinse, zguduie credinţele şi repune în discuţie angajamentele luate, orice viaţă relaţională este supusă imprevizibilului. Orice existenţă este capabilă să ne surprindă în punctele vulnerabile, în fidelităţile, dar la fel de bine în privinţa posibilităţilor noastre.
Da, pentru că viaţa este presărată numai cu astfel de întîlniri si despărţiri, depinde de felul în care îmi voi însuşi urme­le trasate în mine de fiecare dintre aceste întîlniri, dacă voi trăi aceste separări ca pe nişte pierderi sau ca pe nişte semne vii ale depăşirii de sine si ale naşterilor. Semne care mă vor îndrepta către mai multă independenţă şi creativitate, care vor contribui la evoluţia mea si îmi vor aduce confirmarea că ceea ce este mai bun din mine există în mine.

JACQUES SALOME Curajul de a fi tu însuti

5 Response to "Curajul de a fi tu insuti!"

  1. Anonim Says:
    15 decembrie 2010, 21:49

    minunat scrise aceste cuvinte.

  2. Ally says:
    16 decembrie 2010, 11:27

    Da...mult adevar si mult curaj in a-l spune. Ma numar printre cei care aveau nevoie de cele scrise aici.

  3. MARIA says:
    16 decembrie 2010, 18:20

    Te sarut Ally!
    Ai curajul de a analiza ce nu merge in viata ta si nu accepta ce te limiteaza.

  4. MARIA says:
    16 decembrie 2010, 18:22

    Asemeni pentru Anonim. Daca ramanem legati de situatii tulburi care nu ne aduc bucurie nu vom putea schimba nimic in viata noastra.

  5. Bucuresti servicii says:
    16 decembrie 2013, 16:37

    super articol.... bv...

Trimiteți un comentariu