inspir, expir… totul e banal, sau anormal… aştern gânduri, peste rânduri. ochii îi deschid, doar ca să-i închid… e două, şi plouă… rătăcesc în jur, totul e obscur… e prea mult, dar ascult. şi lumea minte, minte… în marea de cuvinte… (Hrisostom Filipescu)
2 februarie 2015 la 12:16
rar apuc să vizitez acest spațiu virtual, dar o fac cu mare plăcere - mult succes și spor în toate bune.