Cine va sta aici? Milioane de oameni au fost aici inaintea ta, nici macar numele lor nu pot fi amintite,au fost toti musafiri-si milioane de oameni vor fi aici dupa ce vom fi plecat.Nu folositi planeta ca pe o sala de asteptare dintr-o gara,in special o sala de asteptare dintr-o gara indiana.Calatoresc de ani de zile,am trecut prin mii de sali de asteptare si am vazut multe..
.Oamenii arunca cojile de banana pe jos, scuipa cojile pe jos, si daca i-as intreba: "Ce faci?!" Mi-ar raspunde ca"Asta este doar o sala de asteptare.Nu e casa nimanui.Si cui ii pasa?In zece minute trenul meu vine!"E adevarat ca trenul tau vine,dar trenul tau va aduce cativa pasageri care vor sta in aceasta sala de asteptare cu cojile tale de banana!Tu esti musafir. Lasa acest pamant un pic mai frumos,un pic mai uman, un pic mai iubitor, un pic mai frumos mirositor pentru acei musafiri necunoscuti care vor veni dupa tine. Nimeni nu apartine acestui loc, Vimal. Dar pentru moment suntem aici, si pentru moment trebuie sa fim aici total, intens, si trebuie sa facem acest moment pe cat de frumos posibil. Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. Nu este ghinion ca suntem musafiri. Este o mare sansa- ca planeta, existenta a fost atat de generoasa, atat de buna, de iubitoare, de toleranta, ca te-a primit sa fii aici. Lasa urma ta. Se poate sa fii plecat, dar rasul tau poate ramane dupa tine. Se poate sa fii plecat, dar dansul tau ramane dupa tine. Se poate sa fii plecat, dar felul in care ai trait va crea vibratiile sale; si asta va ramane oamenilor in viitor, cu multumire ca ei au mostenit o planeta minunata si o rasa umana minunata.
.Oamenii arunca cojile de banana pe jos, scuipa cojile pe jos, si daca i-as intreba: "Ce faci?!" Mi-ar raspunde ca"Asta este doar o sala de asteptare.Nu e casa nimanui.Si cui ii pasa?In zece minute trenul meu vine!"E adevarat ca trenul tau vine,dar trenul tau va aduce cativa pasageri care vor sta in aceasta sala de asteptare cu cojile tale de banana!Tu esti musafir. Lasa acest pamant un pic mai frumos,un pic mai uman, un pic mai iubitor, un pic mai frumos mirositor pentru acei musafiri necunoscuti care vor veni dupa tine. Nimeni nu apartine acestui loc, Vimal. Dar pentru moment suntem aici, si pentru moment trebuie sa fim aici total, intens, si trebuie sa facem acest moment pe cat de frumos posibil. Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. Nu este ghinion ca suntem musafiri. Este o mare sansa- ca planeta, existenta a fost atat de generoasa, atat de buna, de iubitoare, de toleranta, ca te-a primit sa fii aici. Lasa urma ta. Se poate sa fii plecat, dar rasul tau poate ramane dupa tine. Se poate sa fii plecat, dar dansul tau ramane dupa tine. Se poate sa fii plecat, dar felul in care ai trait va crea vibratiile sale; si asta va ramane oamenilor in viitor, cu multumire ca ei au mostenit o planeta minunata si o rasa umana minunata.
Osho
3 septembrie 2011 la 18:31
Bine ai venit in primul Blog and roll de toamna!