ENERGIA NOUA

De-a lungul eonilor de timp, preaiubita noastră Planetă Pământ a trecut prin mare suferinţă, haos, război şi pustiire, pentru simplul motiv că multe dintre fiinţele care trăiesc pe ea au uitat cine sunt în esenţă - dincolo de masca personalităţii şi ego-ului lor.

Această uitare a însemnat că mulţi au încetat să respecte, să înţeleagă şi să accepte unicitatea individuală.

Unicitatea noastră vine din faptul că, pur şi simplu, nu există două fiinţe care au beneficiat de exact aceeaşi codare genetică şi influenţe de mediu, plus experienţele din viaţa trecută. Toate trei formează suma a cine suntem noi astăzi.

Al treilea factor este important, pentru că explică de ce gemeni identici, de exemplu, care împărtăşesc aceeaşi codare genetică şi influenţe de mediu, pot totuşi reacţiona complet diferit într-o situaţie dată. Factorul care lipseşte este acela că ei nu au fost gemeni în toate vieţile lor, aşadar fiecare are o memorie celulară unică.

Individual sau colectiv, omenirea doreşte o schimbare pe această planetă, în acest moment. Dorinţa multora este să descoperim adevărata unitate şi frăţie. Ei doresc să apară o lume nouă, în care să trăim în pace, cu respect pentru toate rasele, credinţele şi culturile, unde să înţelegem şi să ne conectăm cu o voinţă mai înaltă şi un plan mai măreţ. Acesta este factorul motivant de bază pentru mulţi care încep, sau continuă, călătoria lor lăuntrică.

Mulţi nu mai sunt interesaţi să fie supuşi fricii, limitărilor sau ignoranţei (cât şi rezultatelor acestora, care abundă în jurul nostru în planul fizic) şi au recunoscut că, pentru a schimba planeta, trebuie să ne „curăţăm propria noastră curte".

Masele sunt alcătuite din indivizi, iar pentru a schimba conştiinţa maselor, trebuie să se modifice conştiinţa individului. Pe măsură ce ne modificăm conştiinţa şi conştienta, vom înţelege cine suntem, de ce suntem aici, şi care este rolul pe care suntem destinaţi să-1 jucăm în crearea acestei noi ere E vorba despre planeta noastră şi numai noi vom crea schimbările pe care le căutăm, prin pătrunderea înăuntrul nostru şi cuplarea la propria noastră Amprentă Divină unică. Această amprentă nu numai că păstrează răspunsurile la întrebările noastre individuale, dar păstrează şi marele plan către care omenirea este destinată să evolueze, plus rolul nostru în această „întreprindere comună". Atunci când ne racordăm la această amprentă lăuntrică, vom înţelege că noi toţi avem roluri unice de jucat şi vom fi în stare să ne raportăm unul la altul, cu iubire necondiţionată şi acceptarea alegerilor fiecăruia.

Viaţa pe această planetă poate fi asemuită cu o piesă de teatru uriaşă, care menţine audienţa şi participanţii într-o stare de uluire la vederea complexităţii sale. Nu numai că scenariul acoperă o gamă largă de experienţe - de la cele amuzante, uşoare, până la cele cu su¬pans, dramatice - dar însăşi punerea în scenă este uluitoare. Cu ceva timp în urmă, în timp ce eram în meditaţie profundă, mi s-a dezvăluit o viziune în legătură cu cele de mai sus, sau cu „piesa vieţii" - şi „am văzut" exact asta. Erau actori, echipa de lucrători din spatele scenei, critici - şi până şi public. Cu toate astea, erau cu toţii nesincronizaţi. Actorii se amestecau în treburile echipei de sunet, muzicienii îşi băgau nasul în munca electricienilor - şi aşa mai departe. Pur şi simplu, participanţii nu se concentrau pe propriile lor roluri. Pe măsură ce viziunea continua, la fel continua şi comentariul lăuntric al Domnului Sananda care spunea că, în timp ce toate se desfăşoară în mod perfect, dacă noi dorim să îmbunătăţim această piesă colectivă a vieţii, putem să o facem - umanitatea fiind condusă, în mod intuitiv, de o cunoaştere lăuntrică a perfecţiunii potenţiale a tot ce poate fi manifestat pe toate planurile.

Mai întâi, a spus, am putea dori să ne concentrăm pe găsirea rolului nostru în această piesă a vieţii. Vom descoperi că acest lucru e mai uşor de făcut, dacă încetăm să ne mai concentrăm pe ceea ce fac toţi ceilalţi. Am putea apoi să ne redirecţionăm energia şi atenţia pen¬tru a ne deschide către călăuzirea noastră lăuntrică şi pentru a ne dezvolta discernământul. Asta ne-ar permite să ne bucurăm de acest gen de antrenament şi să ne recunoaştem rolul. Bucuria este Spiritul, Divinitatea, care se exprimă pe Sine în viaţă, deci nivelul de bucurie pe care îl simţim e întotdeauna un bun indicator al momentului când suntem în aliniere cu Spiritul şi cu calea care ne este destinată.