Simt în mine o flacără
Care îmi dă
Iluzia unei iubiri.
Dacă flacăra din mine
Mă va mistui?!
Dacă aripile
Cu care m-ai înzestrat
Îmi vor arde?!
Poate mă voi transforma
Într-un fluture fără aripi
Şi doar cu aripile tale,
Vom zbura împreună
Către niciunde,
Către nicăieri,
Ne vom contopi
Într-o singură aripă,
Într-un unic zbor
Înspre primordial
Sau iraţional...
Undeva,
Unde să nu ne pierdem
Eu de mine,
Tu de tine,
Noi, de noi...
Care îmi dă
Iluzia unei iubiri.
Dacă flacăra din mine
Mă va mistui?!
Dacă aripile
Cu care m-ai înzestrat
Îmi vor arde?!
Poate mă voi transforma
Într-un fluture fără aripi
Şi doar cu aripile tale,
Vom zbura împreună
Către niciunde,
Către nicăieri,
Ne vom contopi
Într-o singură aripă,
Într-un unic zbor
Înspre primordial
Sau iraţional...
Undeva,
Unde să nu ne pierdem
Eu de mine,
Tu de tine,
Noi, de noi...
23 ianuarie 2011 la 16:40
"simt"...abia acum totul are gust, miros...abia acum Totul e viu ca o padure...ca un ocean...acesta e "inceputul" si cine traieste prin iubire nu se va mistui, pentru ca iubirea inseamna "cale"...la capatul ei e implinirea, la fel cum un vulcan din propria inima se autocreeaza...sa-i arate lui Dumnezeu cat de frumos s-a nascut si cat de frumoasa e eruptia nasterii lui...si cat de dureroasa...asta am pus in astral, "sentimentul" si dovada ca oricand si de oriunde ar veni iubirea si tot ce vine din iubire creeaza, naste, schimba, vindeca...TOT...iubind suntem vii!
Bine-ai venit in suflet...:)
24 ianuarie 2011 la 17:41
Salut,doresc un schimb de link-uri,daca t-e intereseaza trimite-mi un comentariu pe http://neededspark.blogspot.com
O zi buna