ENERGIA NOUA

În afară de existenţa sa fizică, omul mai are şi o existenţă energetică, inaccesibilă în mod normal celor cinci simţuri, dar percepută de clarvăzători, cărora realitatea înconjurătoare li se înfăţişează sub o formă mult mai complexă decât aceea cu care suntem obişnuiţi.
Astfel, întregul Univers este străbătut de o energie vitală, numită prana în tradiţia indiană, pe care clarvăzătorii o percep sub forma unor „fluvii“ de lumină. Această energie este absorbită de corpul uman prin şapte centre energetice numite în sanscrită chakre (roţi, discuri, vârtejuri). De asemenea, personalitatea individului este percepută de clarvăzători prin câmpuri de natură energetică (de fapt vibraţii superioare), care înconjoară corpul fizic, având o formă aproximativ ovoidală numită aură. Deci, corpul fizic preia energia din cosmos prin cele şapte chakre, iar modul în care o prelucrează este reflectat în aură. Corpul fizic este străbătut de anumite meridiane energetice, cunoscute de anticii orientali, care le-au utilizat în acupunctură şi presopunctură.
Dezechilibrul unui anumit punct, de pe un anumit meridian, produce o anumită boală. Acupunctura şi presopunctura nu fac decât să restabilească echilibrul energetic al acestor puncte.
Dacă asupra aurei, chakrelor şi a meridianelor energetice, clarvăzătorii au început să cadă de acord în ceea ce priveşte forma şi amplasamentul acestora, referitor la energiile subtile care străbat corpul uman există păreri diverse, controversele dăinuind de mii de ani.
Astfel, cea mai simplă alcătuire a fiinţei umane este considerată aceea cuprinzând trei elemente: corpul, sufletul şi spiritul. Sufletul este cel care întreţine viaţa corpului fizic, iar spiritul este esenţa divină dăruită de Dumnezeu prin actul Creaţiei. Marii iniţiaţi susţin diverse amplasamente ale sufletului şi spiritului (de exemplu în creier, în inimă, în ficat, în glandele endocrine, etc.), pe această temă ivindu-se nenumărate polemici inutile. De asemnea, există clasificări mai detaliate ale energiiilor subtile, pe care unii din ezoterişti le numesc corpuri subtile. Astfel, ei consideră că fiinţa umană este alcătuită din corp fizic, corp eteric, corp mental, corp astral, corp cauzal, corp buddhic şi corp atmic. Denumirile ni se par improprii şi eclectice. Astfel, nouă, denumirea de corp ne sugerează ceva de natură tridimensională şi nu ceva de natură energetică. De asemenea, denumirea de corp astral ni se pare improprie pentru a desemna sentimentele şi trăirile emoţionale (astral vine de la astru şi sugerează cosmosul). Noţiunile de corp buddhic şi corp atmic provin din tradiţia indiană şi par anacronice.
Considerăm că este mai important să înţelegem rolul energetic energiilor subtile şi mai puţin important să le dăm denumiri sofisticate şi să le plasăm în diferite puncte ale corpului fizic. De aceea vom încerca nişte clasificări care ţin în primul rând de bunul simţ, căutând să numim energiile subtile într-un mod accesibil tuturor.
Pornim de la ideea că personalitatea unei entităţi umane este dată în primul rând de gândurile şi sentimentele sale, acestea determinând acţiunile ulterioare. Deci personalitea sau Ego-ul poate fi considerată ca vehiculând două tipuri de energii subtile pe care le vom numi afect (totalitatea sentimentelor şi a trăirilor emoţionale) şi mental (totalitatea gândurilor şi a deducţiilor raţionale). Mai considerăm că omul posedă şi o conştiinţă extinsă, spiritul, adică un mental superior, în care sunt înmagazinate date importante despre vieţile noastre anterioare şi cu ajutorul căruia devenim conştienţi de esenţa noastră divină. Această conştiinţă reprezintă adevărata noastră identitate, de aceea o vom numi simplu Eu. Esenţa divină, care nu este o aglomerare energetică (o „sămânţă“ cum spun unii ezoterişti), ci o vibraţie continuă care străbate viul şi neviul, o vom numi SupraEu.
Obţinem, astfel, o primă clasificare a energiilor umane în Ego (afect + mental), Eu şi SupraEu. Scopul vieţii este eliminarea autorităţii exagerate a Ego-ului asupra corpului fizic, dezvăluirea conştiinţei extinse prin care devenim conştienţi de esenţa noastră divină, sustragerea din ciclul de reîncarnări (samsara) în care ne angrenează Ego-ul şi obţinerea eliberării finale (nirvana, cufundarea în Vacuitate, Odihna Supremă).
Să nu uităm, însă, că există un tipar energetic al corpului fizic, pe care-l vom numi dublu eteric, deoarece este o dublură energetică a corpului fizic, urmărind fidel conturul acestuia şi având o grosime de câţiva centimetri.
Spermatozoidul care fecundează ovulul, are înscris în el acest tipar ce determină dezvoltarea ulterioară a fătului.
Corpul energetic este perceput de clarvăzători, împreună cu efectele reflectate în aură ale afectului, mentalului şi conştiinţei extinse.
Deci, pentru a fi riguroşi, vom oferi următoare clasificare a componentelor fiinţei umane: corp fizic, dublu eteric, afect, mental, Eu şi SupraEu. Vom vedea, mai târziu, că în momentul morţii, dublul eteric, afectul, mentalul, Eul şi SupraEul continuă să existe independent de corpul fizic, sub forma unei entităţi energetice proiectată într-o Lume Spirituală dată de personalitatea celui decedat. Acelaşi lucru se întâmplă şi în călătoriile astrale sau în accesul la Lumile Spirituale prin porţi energetice, corpul fizic şi dublul eteric rămânând imobile.
Îndrăznim să identificăm sufletul cu dublul eteric (vitalitatea), spiritul cu conştiinţa extinsă (Eul) şi să comentăm câteva expresii foarte des întâlnite. Astfel, prin exprimarea „şi-a dat sufletul“ oamenii se referă de fapt la desprinderea energiilor subtile (dublu eteric, afect, mmental, Eu, SupraEu) de corpul fizic şi nu doar la dublul eteric (aici sufletul are o accepţie mai largă). Când spunem că „şi-a vândut sufletul diavolului“, de fapt spunem că, prin afectul şi mentalul său de natură negativă, acel om şi-a asigurat o existenţă chinuitoare după moarte, într-o Lume dominată de vibraţii grosiere.
Când vorbim despre „nemurirea sufletului“, ne referim, de fapt, la nemurirea spiritului (a Eului), căci vom vedea mai târziu că dublul eteric, mentalul şi afectul mor, la rândul lor, după o existenţă de o anumită durată în Lumile Spirituale. „Un om fără suflet“ desemnează, de fapt, un om cu afect negativ, iar „a avea suflet bun“ înseamnă a gândi pozitiv, a avea un mental sănătos.
În final, atragem atenţia că dacă explorarea Lumilor Spirituale se face prin intermediul Ego-ului (afect+ mental) şi nu prin intermediul conştiinţei extinse,  perceperea acestor Lumi va fi deformată, departe de Adevărata Realitate. Acesta este motivul pentru care, în extazurile religioase, misticii „văd“ zei, Iisuşi sau Fecioare, pentru că „văd“ ceea ce doreşte Ego-ul lor să vadă, nu ceea ce există în realitate. Cu alte cuvinte îşi creează propriile lor Lumi Spirituale iluzorii. De fapt, Dumnezeu, pentru a încuraja căutările spirituale ale acestora, li se înfăţişează sub forma pe care ei o doresc.
Greşeala în care persistă aceşti mistici este că absolutizează aceste viziuni, considerându-le drept Adevărata Realitate. V-aţi întrebat vreodată de ce în viziunile unui buddhist apar zeităţi şi nu Iisus Hristos?
Rãmakrishna, unul dintre puţinii oameni care au experimentat mai multe religii, şi-a dat seama că aceste viziuni sunt specifice fiecărui mistic religios.
„Prin propria mea forţă, sunt la fel de orb ca oricare altul şi nu sunt în stare de nimic, dar prin Spiritul divin, spiritul meu înnăscut poate pătrunde orice.“ (Jakob
Böhme)
„Temelia tuturor lucrurilor, ceea ce veghează la ordinea cosmică, ceea ce predomină în toate, este spiritul.“ (Dhammapada)
„Fiţi mica reflexie a unei mari lumini.“ (Grigorie de
Nazianz)
„Adam, în egală măsură Dumnezeu şi creaţie (...) este Sufletul unic, din care a fost creată specia umană.“
(Ibn 'Arabi)
„Ceea ce se află în mine este mai mare decât lumea; dacă Divinitatea nu este acolo, însemană că nu se află nicăieri.“ (Lavater)