La nivel intelectual, energia fiinţelor vii este uşor de înţeles. Reiese firesc că, în
esenţă, viaţa este un proces energetic; toate fiinţele sunt entităţi energetice. Energia fiecărei fiinţe este inevitabil legată de energia tuturor celorlalte fiinţe. Avem de a face cu o reţea grandioasă. Pentru cei care au grijă de bolnavi acesta nu este doar un concept teoretic, ci o realitate perfect valabilă.
Dacă viaţa este energie, cum ar putea fi vindecarea altceva decât o funcţie energetică? Dacă celulele şi ţesuturile sunt energie, cum pot fi ele afectate altfel decât prin energie? Când sunt agresate, pot ele fi vindecate altfel decât prin energie? Cum ar putea fi energia disociată de pacientul supus vindecării? Şi totuşi, în cercurile medicale, simpla menţionare a cuvântului energie generează zâmbete.
Imi amintesc clar de ezitările mele înainte de a folosi prima oară acesti noţiuni în articolele mele medicale. De ce?
Noi, medicii, asociem cuvântului energie vindecătorilor prin credinţă, vrăjitoarelor, şarlatanilor şi misticilor. Suntem serios iritaţi când auzim vorbindu-se despre succese care pentru noi nu sunt decât nişte minciuni sfruntate. Astfel, în medicină, cuvântul energie este asociat cu ignoranţa, abuzul şi frauda.
Din nefericire, aceasta se întâmplă pentru că în pornirea noastră ignorantă împotriva fenomenului de vindecare care poate avea loc fără medicamentele sau bisturiele noastre, întoarcem spatele unui subiect care merită un studiu serios. Astfel, ne abandonăm rolul într-un domeniu care, evident, este de o importanţă covârşitoare pentru medicina clinică.
Oare vindecarea trupului prin psihic chiar funcţionează?Votati blogul meu la Prahoveanul anului-apasati stelutele de evaluare
In pofida beneficiilor mai curând limitate şi trecătoare ale gândirii pozitive, nu am remarcat nici o dovadă conform căreia abordarea tip acţiunea minţii asupra corpului (mind over body) ar funcţiona. Dimpotrivă, acţiunea energiei asupra
minţii (energy over mind) este cea care funcţionează. Când larma necontenită din mintea raţională este adusă la tăcere, suntem ghidaţi de energia din care suntem plăsmuiţi şi care ne înconjoară şi scaldă permanent din toate părţile.
Infatuarea noastră legată de vindecarea prin acţiunea minţii asupra trupului este o “achiziţie” recentă. De când umanitatea a devenit conştientă de realitatea reacţiei la vindecare a ţesuturilor rănite, oamenii au fost atraşi de fenomenele energetice. Încă din antichitate oamenii au explorat diversele dimensiuni ale fenomenului de vindecare şi au încercat să răspundă la întrebarea: cum anume reacţia vindecării naturale poate fi declanşată şi facilitată în ţesuturile afectate?
Până acum, nu am descoperit nici o relatare din vechime în care să se arate că anticii au reuşit vreodată să-şi folosească mintea pentru a vindeca ţesuturile bolnave. De asemenea, nu ştiu despre existenţa unor dovezi convingătoare provenind de la vindecători prin credinţă, mistici, şamani şi guru moderni din industria vindecărilor minte-corp din care să reiasă modul în care îşi folosesc mintea pentru a forţa vindecarea în ţesuturile bolnave sau cel puţin căile fizice care pot fi investigate şi confirmate la microscop sau prin alte mijloace fizice sau chimice.
Asta nu înseamnă că nu au loc miracole. Ştiu sigur că ele se întâmplă. Le-am văzut cu ochii mei la pacienţii mei de mii de ori.
Miracolele sunt fenomene energetice. Până acum nu am avut vreo dovadă că miracolele pot fi înfăptuite prin mintea care gândeşte (raţional).
Poate oare această minte să convingă ţesuturile bolnave să se vindece mai rapid? Sau, acestea se vindecă (numai) atunci când mintea este calmă?
In numeroase cazuri bine documentate, evoluţia bolii pare să fie alterată radical prin anume măsuri luate de către bolnav. Problema care mă intrigă este dacă beneficiile observate apar pentru că mintea a poruncit ţesuturilor să se vindece sau pentru că aceste ţesuturi au fost ferite de acţiunile perturbatoare şi generatoare de boală ale
minţii raţionale.
Se regenerează structurile bolnave mari rapid când sunt mai puţin controlate de de raţiune sau când neastâmpărata minte este calmă?
Problema nu este că fenomenul de vindecare poate fi facilitat, este clar că este posibil. Problema este: ce rol (dacă există) joacă mintea raţională în răspunsul de vindecare. Mă
amuză faptul că cei care vorbesc cel mai ritos despre capacitatea minţii de a
vindeca sunt cei care par să aibă cea mai vagă înţelegere despre reacţia de vindecare în ţesuturile sub stres.
Numeroşi pacienţi mi-au mărturisit că pot controla atacurile de migrenă, episoadele de astm, colită şi alte tulburări prin procedee de vindecare tip „Mind over Body”. Unii mi-au povestit că pot vindeca dureri cronice de spate folosindu-şi mintea. Astfel de istorii sunt importante pentru mine. Nu pun la îndoială veridicitatea celor relatate. Ce pun la îndoială este faptul că ei folosesc mintea ca să-şi vindece corpul. Cum de reuşesc ei să convingă arterele îngustate să se dilate pentru ca să obţină o oarecare alinare a
migrenei? Cum „conving” sau ordonă bronhiilor cuprinse de spasme să se deschidă
astfel ca să poată respira fără medicamente? Cum dialoghează cu colonul ulcerant să renunţe la crampe şi sângerări? Cum îşi folosesc mintea pentru a ordona muşchilor dorsali iritaţi şi dureroşi să se destindă?
Omul din vechime şi triada corp-minte-spirit
Mă fascinează relatările din antichitate despre vindecarea spirituală. In toate culturile din toate perioadele istoriei umanităţii există dovezi clare despre vindecarea spirituală. Metodele se schimbă după epocă, dar esenţa vindecării nu. Este totodată clar că o astfel de vindecare a fost dintotdeauna un fenomen energetic, deşi natura intimă a fenomenului a scăpat înţelegerii critice intelectuale, şi continuă şi în prezent să rămână neînţeles.
Dacă totul nu a fost decât un hocus-pocus, aşa cum cred colegii mei din medicina iatrogenă, cum de a supravieţuit de-a lungul mileniilor? De ce a rezistat şi mai rezistă încă misterul vindecării spirituale? Pentru ritualul de tămăduire, vindecătorul primitiv din trecut îşi închidea ochii şi trecea într-o stare de energie modificată
(alterată). La fel procedează şi şamanul modern. Ochii închişi şi ritmul tobelor îi permiteau vraciului din vechime să evadeze din constrângerile minţii raţionale.
Mintea ne poate îmbolnăvi
Nu mă îndoiesc de aceasta. Dovezi întâlnesc în fiecare zi. „Maimuţei” din cortex îi place să recicleze mizeriile. Când nu mai are ce recicla, trece la mizeria trecută sau viitoare.
Se căzneşte să desfacă şi să refacă rănile din trecut. O stare naturală care ar trebui să ajute la vindecare se transformă într-o hărmălaie de bâlci. Deturnează fără milă căile naturale de gestionare enzimatică a energiei din corp, scurtcircuitează şi arde literalmente siguranţele sistemelor energetice ale organismului. Incapabile
să facă faţă solicitărilor fără sfârşit ale minţii raţionale, ţesuturile epuizate de energie, sucombă. Neastâmpărata şi şireata minte raţională îşi continuă cursa infernală. Cunosc din experienţa mea în medicina clinică cum schemele energetice ale ţesuturilor bolnave se vindecă atunci când eliminăm “flecăreala” neîncetată a minţii. In fiecare miercuri, timp de mai mulţi ani, am petrecut câte 3 ore cu pacienţii mei învăţându-i cum să-şi disclipineze energia prin autoreglare. Am ajuns la un punct în care aproape
fiecare pacient percepe un anumit tip de energie într-un organ sau altul.
Pentru a nu ştiu a câta oară, observ că reacţiile de vindecare au loc numai atunci când minţile suprasolicitate sunt calmate, iar sporovăiala neîncetată a maimuţei din cortex este adusă la tăcere. Atâta timp cât bolnavul este implicat într-o activitate de gândire, nu se întâmplă nimic.
Ne mândrim cu mintea noastră, însă vindecarea nu este o funcţie intelectuală! Vindecarea nu poate fi forţată să acţioneze la nivelul celulelor şi ţesuturilor bolnave de către o minte autoritară. Vindecarea survine atunci când ţesuturile sunt eliberate de sub permanenta cenzură a minţii raţionale. Am observat adeseori cum mulţi dintre pacienţii mei au învăţat să-şi controleze crizele de astmă şi migrenele, să-şi reducă tensiunea arterială sau să-şi aline unele boli cronice apelând la calea „Energy over Mind”.
MODELELE PSIHOSOMATIC SI SOMATOPSIHIC ALE BOLILLOR SUNT ARTEFCTE ALE MINTII
NOASTRE
Bolile sunt o povară pentru latura biologică a omului. Intelectul şi organele corpului uman sunt părţi integrante ale condiţiei umane. A le separa, după cum se lamenta Socrate, înseamnă să negăm unitatea condiţiei umane.
Tehnologia a făcut nerelevantă dezbaterea privind natura psihosomatică şi cea somatopsihică a bolii. Progresele dobândite în biologia behaviouristă şi în psihologia experimentală au pus aceste discipline pe direcţii convergente; o fuziune completă între cele două este doar o chestie de timp.
Speranţa este un eveniment energetico-molecular. La fel este şi disperarea. Cercetările în domeniul neuropeptidelor se apropie de definirea emoţiilor şi a comportamentului prin suite de reacţii biochimice.
Filosoful francez, Teilhard de Chardin, visa la ziua când tehnologia umană va fi cucerit oceanele şi energia eoliană şi va începe să exploreze energia iubirii. Se pare că întrezărim zorii acelei zile.
Autoreglarea prin metoda „Energy over Mind” aduce schimbări energetice profunde la nivel molecular în biologia umană. In alte lucrări descriu diversele modificări
biochimice, electromagnetice şi microscopice pe care le-am observat la pacienţii mei care au adoptat metode de autoreglare. Din punct de vedere clinic, numeroşi pacienţi îşi pot controla astmul şi artrita, reduce tensiunea arterială în hipertensiune şi să normalizeze glanda tiroidă hiper- sau hipo-activă în mod repetat şi predictibil.
Din perspectivă clinică, consider că rezultate mult superioare se obţin prin
abordarea tip „Energiy over Mind” decât cele obţinute prin gândire carteziană şi afirmaţii pozitive.
Nu am observat niciunde cum dogma „minte asupra corpului” ar funcţiona. Mulţi dintre pacienţii mei şi-au deturnat evoluţia bolii atunci când au învăţat să-şi liniştească mintea, să perceapă energia din ţesuturi şi să lase această energie să le vindece. Desigur, ţesuturile îşi cunosc bine menirea şi reacţionează. Trebuie doar să învăţăm cum să ne deconectăm de la activităţile mentale corticale şi să percepem pe cale
limbică energia vindecătoare. Acesta nu este doar un simplu şi dibaci joc de
cuvinte. Reparaţiile la nivel molecular şi tisular sunt funcţii viscerale şi
energetic-limbice. Ţesuturile afectate (se) vindecă laolaltă cu căile energetice înnăscute, atunci când căile intrinseci de vindecare le ţinem la distanţă de influenţele distruptive ale minţii care gândeşte („maimuţa din cortex”).
Autoreglare
Privind retrospectiv, lucrările mele legate de autoreglare au evoluat în următoarea ordine: managementul stresului, reglare autonomă, auto-reglare şi o atitudine de spiritualitate şi încredere în reacţia de vindecare. Una dintre lecţiile esenţiale învăţate de la pacienţii mei este aceasta: diminuând pulsul inimii, menţinerea arterelor deschise şi respiraţie lentă, regulată, activitatea mentală şi starea generală sunt influenţate profund. Aceste metode esenţiale de autoreglare sunt foarte eficiente în disiparea anxietăţii şi a stării de agitaţie chiar şi atunci când nu acesta este scopul
urmărit. Dar acesta nu este decât începutul. Autoreglarea dezvăluie şi activează
calea vindecării. O incursiune prin tărâmul autoreglării aduce inevitabil persoana într-o stare superioară de conştienţă şi conştiinţă.
Dincolo de gândirea pozitivă – stările corticală şi limbică
La începuturile studiilor mele asupra autoreglării am aflat de la pacienţii mei de existenţa unui model conceptual (şi validat în prezent în sfera clinică) pentru auto-reglare şi lucrul cu energia care restaurează starea esenţială de vindecare a
organismului uman. In acest model considerăm biologia umană în două stări.
Prima este starea biologică creată şi susţinută de o parte a creierului (neo-cortexul) care socoteşte, calculează, stresează şi descumpăneşte mintea şi pe care-l numesc modul cortical. A doua stare biologică este creată şi menţinută de acea parte a creierului (sistemul limbic) care se îngrijeşte, destinde şi consolează. Îl numesc modul limbic. Am învăţat din experienţa personală şi în urma lucrului cu pacienţii mei că este extrem de dificil, dacă nu imposibil, să fim conştienţi şi să fim sensibili în a ne regla biologia când ne aflăm în modul cortical. Aşadar, trebuie să învăţăm cum să evadăm în modul limbic.
Studiile făcute cu bolnavi în stare foarte gravă m-au convins că doar gândirea pozitivă nu este suficientă pentru a transforma biologia unei persoane dintr-o stare de agitaţie
într-o stare de calm, echilibru şi regenerare.
Este o cruzime să sfătuieşti un bolnav să gândească pozitiv când se află în chinuri şi durere.
Dincolo de aceste stări mai există o stare, cea spirituală. Despre aceasta vorbesc în cartea mea „The Canary and Chronic Fatigue”.
Modul cortical Modul cortical numără, calculează şi concurează. Cenzurează şi se nelinişteşte. Controlează şi constrânge. Evaluează şi analizează. Ezită şi avertizează. El generează o gândire neîntreruptă şi cronică. Cu sporovăiala lui neîncetată, modul cortical generează stres, subminează imunitatea şi duce până la urmă la o stare ne-naturală, cu alte cuvinte, la boală. Dacă nu este eliminată, această stare de ne-sănătate afectează ţesuturile şi îmbolnăveşte realmente organismul.
Modul limbic Dimpotrivă, modul limbic este grijuliu şi destinde. Alină şi îngăduie. Oferă şi acceptă afecţiune şi iubire. Creează imagini ale sănătăţii si vindecă!! In modul limbic, biologia noastră se află într-o stare stabilă, asigurând continuitate funcţiilor vitale de bază. Menţine în ordine ritmul cardiac, pulsul arterial, ciclul respirator şi alte funcţii vitale esenţiale.
CONCLUZIE
In modelul energetic-limbic de vindecare învăţăm să percepem energia vindecătoare a ţesuturilor vii şi permitem pur şi simplu înţelepciunii superioare a acestei energii să ne ghideze. Nu se apelează la mintea raţională pentru ca ţesuturile afectate să se vindece. (Se pare că ţesuturile bolnave nu acordă vreo atenţie şi respect schemelor elaborate de mintea raţională!).
Prof. MAJI ALISouth African Journal of Natural Medicine
31 octombrie 2010 la 16:58
cumva asa se explica suferinta de "deochi" ?
31 octombrie 2010 la 17:04
cumva asa se explica suferinta de "deochi" ?
1 noiembrie 2010 la 17:09
da, asa se explica .dar este involuntara
2 noiembrie 2011 la 11:04
http://energianoua.blogspot.com/2010/11/evolutia-spirituala-umanitatii.html
Buna ziua,
am citit ce scrie mai sus intr-o zi foarte grea la servici. Acasa am vazut filmul "Renuntarea la gand" partea I in aceeasi seara. Cand am mers la culcare am am aplicat tot ce am citit si vazut in film. Pt o perioada scurta (circa 2-3 secunde) toate imaginile din mintea mea au disparut intr-un punct, care la randul lui a dispurat si el. Brusc am simtit ceva ca un sunet ascutit si "a aparut" un cerc alb din puncte mici albe care a inceput sa se invarta (de la dreapta spre stanga). m-am speriat si au disparut. Incerc sa aflu ce s-a intamplat de fapt? Ma puteti ajuta?