Radiatia solara este esentiala pentru existenta oricarei forme de viata pe Terra, iar faptul ca lumina solara este folosita de vegetale pentru sinteza diverselor substante indispensabile pentru supravietuire sunt adevaruri întelese si acceptate ca evidente. Faptul ca toate fiintele vii "contin" lumina si o utilizeaza în cele mai intime procese derulate la nivel subcelular si cuantic este mai putin cunoscut. In acest context, va prezentam pe scurt "povestea biofotonilor".
Înca din 1927, profesorul sovietic Alexandr Gurvici a descoperit ca radacinutele de ceapa comunica între ele prin raze ultraviolete modificându-si reciproc ratele de multiplicare celulara. Aceasta radiatie a fost numita de catre Gurvici – "mitogenetica". Descoperirea a fost atât de socanta încât Gurvici a fost ridiculizat de catre biologii de dinainte de razboi si considerat sarlatan.
Eforturile lui Gurvici au fost continuate la Novosibirsk în anii 1960 si 70 de catre V. Kaznaceev si echipa acestuia. Intr-unul din studiile lui Kaznaceev, culturi de celule aflate în flacoane din sticla de cuart (transparenta pentru ultraviolete) au fost tratate cu substante toxice. In imediata vecinatate au fost plasate flacoane similare continând culturi de celule sanatoase. Dupa o vreme, culturile sanatoase au început sa prezinte semne de intoxicare, similare celor din flacoanele tratate. Experienta repetata cu culturi plasate în flacoane din sticla obisnuite (opaca pentru UV) a condus la rezultate negative, adica simptomele de otravire la cultura sanatoasa nu au mai aparut. Concluzia imediata a fost ca celulele celor 2 culturi vecine comunicau prin radiatii ultraviolete.
In 1957, gratie noilor tehnici de investigare, biofizicianul german Fritz Albert POPP (Universitatea din Kaiserslautern), nu numai ca a confirmat descoperirile lui Gurvici, dar a dovedit ca toate celulele vii emit si capteaza în mod constant lumina. Nu este vorba doar de celulele vegetale ci si de celule animale … si umane. Descoperirea a facut mare vâlva în Germania ca si în toata lumea.
Stimulat de rezultate, Fritz Popp a elaborat o instalatie ultrasensibila de masurare a numarului de fotoni emisi de materia vie. Inima instalatiei au fost fotomultiplicatori de mare sensibilitate în UV care puteau detecta energii de numai 10-17W (energia luminii emise de un licurici aflat la 10 Km distanta).
Descoperirea a avut meritul de a deschide calea spre o biologie în care fizica cuantica ocupa deja un loc important. Profesorul Ilya Prigogine (Universitatea din Bruxelles), laureat Nobel în 1977), prin conceptul sau numit “structuri disipative”, introduce principiul conform caruia energia furnizata local în zone determinate se poate propaga în întreg sistemul, altfel spus, se poate delocaliza. Aceasta delocalizare se produce în conditii aflate în afara oricarui echilibru termodinamic.
Ceea ce a descoperit F.A. Popp reprezinta o caracteristica a structurilor disipative. Lumina (= energie) distribuita în tesuturile vii prin aceaste emisii celulare joaca un rol central în procesele moleculare profunde. Aceasta lumina este prezenta sub forma de cuante de energie (fotoni) bine definite, emise într-o maniera sincronizata (coerenta). Acesti fotoni biologici (biofotoni), excita moleculele modificându-le nivelul energetic si facând posibila declansarea unor reactii biochimice importante. Putem afirma, acum, ca fiecare proces chimic derulat în celulele este initiat datorita unei emisii speciale de biofotoni. Aceasta ne permite sa întelegem ca evenimentele celulare sunt regizate prin procese la nivel cuantic.
Aceste particule de lumina nu vizeaza doar tesuturile expuse la lumina solara cum este pielea dar si cele profunde, de exemplu: rinichii, ficatul, plamânii, pancreasul. In fond, acesti biofotoni calatoresc si servesc într-un fel ca mijloc de schimb. Atentie! Nu este vorba de fenomenele de fluorescenta sau fotoluminiscenta care pot fi întâlnite la unele alge sau tesuturi moarte aflate în putrefactie. Aceste emisii de biofotoni sunt manifestari ale vietii normale a celulelor vii implicate în functionarea unui tesut sau a unei colonii de celule.
Iata câteva dintre caracteristicile biofotonilor:
- Sunt radiatii
electromagnetica situate în domeniile UV, vizibil si IR apropiat (200 si 900 nm) cu rate de emisie între 10 si
1000 fotoni/secunda/cm2;
- Surse/mecanisme
generatoare de biofotoni: lantul respirator din mitocondriile celulelor; peroxidarea lipidelor; relaxarea AND-ului superspiralat; macromolecule excitate în urma reactiilor biochimice; prezenta compusilor fluorescenti (clorofila, triptofan,
etc.).
Sisteme de comunicatie prin biofotoni sunt utilizate si de unele animalecare traiesc în colectivitati. Au fost efectuate cercetari pe diverse tipuri de animale care traiesc în grupuri. Cercetatorii din echipa lui Popp au studiat scânteierile licuricilor din padurile de mangrove din Thailanda. Cu ajutorul unor aparate foarte sensibile si precise ei au constatat ca ca dupa un minut de zbor în comun, toti licuricii emit semnale luminoase aflate în acelasi ritm (coerenta). Aceasta coerenta reprezinta un semn de coordonare, cooperare între indivizii din grupul de licurici. In studiile efectuate de echipa lui F. Popp s-a mai descoperit ca, în coloniile de dafnii (minuscule vietuitoare acvatice), pe masura ce populatia colectivitatii creste, emisiile de biofotoni detectate la nivelul indivizilor scade, desi ne-am astepta ca aceste emisii sa creasca! Acest fenomen ar putea
reprezenta un semnal de limitare a ratei de înmultire. In realitate, când vietuitoarele încep sa traiasca în promiscuitate, radiatiile fotonice provenind de la fiecare individ în parte sunt mai usor absorbite de ceilalti pentru ca distanta dintre indivizi se micsoreaza. Acest fapt indica existenta unui fel de limbaj colectiv pe care animalele gregare îl utilizeaza pentru a transmite mesaje pentru mentinerea unei armonii în cadrul grupului.
Recent, F.A. Popp a demonstrat ca aceste emisii de lumina se petrec la nivelul ADN-ului, unde energia luminoasa este “stocata“ în moleculele de ADN sub forma de biofotoni si ca acest stocaj poate dura pâna la moartea celulei. Când celulele grupate în tesuturi mor, ele emit împreuna întregul ansamblu de radiatii fotonice stocate, ceea pare sa ofere credit ipotezei ca functionarea celulelor si moartea acestora sunt procese strâns coordonate.
Genele emitatoare din ADN sunt, de asemenea, receptoare, astfel încât, între organismul viu si mediul exterior se stabileste un schimb energetic. Acest dialog prin flux de energie informata sustine mecanismele vitale, organismul "alimentându-si" organizarea interna (scaderea entropiei) din lumina solara ambianta care, pe domenii foarte limitate, este si ea coerenta!
In prezent, în numeroase laboratoare din lume, cercetarile continua asupra aplicatiilor descoperirilor prof. Popp. De exemplu, s-a putut demonstra ca o substanta medicamentoasa poate fi testata prin aceasta metoda pe culturi de tesuturi umane in vitro. Acest test preliminar permite detectarea imediata a toxicitatii acestei substante. Emisia de biofotoni de catre celule poate indica aceasta toxicitate.
La solicitarea guvernului german, Popp a realizat o serie de studii asupra medicamentelor homeopatice aplicând emisiile de fotoni de catre celule, rezultatele fiind sunt prezentate în “Bericht an Bonn”. In cursul cercetarilor
efectuate în cadrul acestui studiu, Popp a dovedit ca radiatiile biofotonice ultra-slabe emise de culturi de celule sau colonii de animale minuscule pot fi modificate într-o maniera reproductibila prin administrarea de substante (homeopatic active) în dilutii ridicate, dovedind astfel actiunea reala a medicamentelor homeopatice.
Toate celulele vii expuse la lumina retin aceasta lumina apoi o restituie mediului dupa un anumit timp. Cercetatorii de la Universitatea din Utrecht (Olanda), lucrând prin tehnicile lui Popp au remarcat ca celulele canceroase reemit biofotonii la o rata care creste odata cu numarul celulelor maligne, în timp ce celulele sanatoase îsi diminueaza emisia de biofotoni în timpul multiplicarii. Acest comportament a fost interpretat de catre cercetatori ca o indicatie asupra gradului de cooperare si organizare a celulelor. Celulele canceroase constitue un sistem dezorganizat fara o cooperare intercelulara reala, în care informatiile “transportate” de biofotoni nu sunt necesare si nici utilizate, în timp ce celulele sanatoase folosesc biofotonii (absorbindu-i) drept elemente care ajuta în organizare si coordonare în cadrul grupului de celule (altfel spus, ajuta la diminuarea entropiei).
Un alt experimentinteresant a constat în numararea biofotonilor emisi de mâinile vindecatorilor practicanti ai terapiilor energetice. Numarul fotonilor emisi de astfelde subiecti a fost semnificativ mai mare atunci când acestia îsi focalizau energia emisa de mâini în comparatie cu fotonii emisi când vindecatorii erau relaxati.
Ambele valori mentionate mai sus se deosebeau net de valorile masurate în camera de investigatie în absenta oricarei persoane. Toate aceste experimente precum si teoria generala a biofotonilor ca factori bioregulatori ai proceselor din organismul uman sunt prezentate în lucrarea în limba germana a lui Marco Pischof, "Lumina din celulele noastre".
Din aceasta perspectiva au fost studiate substantele care inhiba proliferarea celulelor canceroase, însa se pare ca, la prima vedere, aceasta cale nu raspunde asteptarilor. Acest aparent esec ar putea fi explicat prin faptul ca maladia cancerului nu este strict localizata ci mai curând rezultatul unei dezorganizari progresive la nivelul întregului organism. Asadar, evolutia acestei maladii nu este direct observabila la nivelul unei simple culturi de tesut sau de celule).
Din studiile prof. Popp si colaboratorilor sai reiese ca alimentatia demna de acest nume trebuie sa contina o importanta parte “vie”, cu alte cuvinte un mediu în care fotonii sunt înca prezenti/ stocati si, prin urmare, transferabili organismului receptor.
Din punct de vedere termodinamic, organismele vii sunt sisteme “deschise”. Ele nu extrag din mediul ambiant doar substantele chimice necesare pentru metabolism ci si informatii pentru organizarea functionarii lor. Acest fapt ne arata importanta pentru sanatate a metodelor de conservare folosite pentru alimentele proaspete. Este evident, ne arata F.A. Popp, ca legumele sau fructele stabilizate prin radiatii gama îsi pierd aproape total potentialul nutritiv pentru ca celulele sunt “ucise” prin iradiere (eliminarea biofotonilor din structurile celulare). La fel, fructele si legumele sterilizate prezinta acelasi major. Consumând fructele si legumele în stare proaspata, organismul uman "consuma" si lumina sub forma de biofotoni stocati în celulele acestora. “Noi, oamenii, suntem devoratori de lumina“ afirma, pe buna dreptate, Fritz Popp.
Este posibil ca biofotonii sa fie si purtatori ai informatiilor psi si ca între doua forme constiente de viata poate fi stabilita o legatura coerenta din care rezulta un transfer de informatie. Chiar daca avem de a face cu o ipoteza, suntem convinsi ca aplicatiile si implicatiile practice ale biofotonilor nu au fost pe deplin cercetate si ca biofotonii îsi vor ocupa locul meritat în stiinta secolului al 21-lea.
Preluind ideile vizionare ale prof. univ. dr. Traian Stanciulescu, vicepresedinte al Asociatiei Nationale pentru Terapii Complementare din
România, se poate afirma, metaforic vorbind, ca "Sistemele biologice sunt purtatoare (si dependente) de lumina, iar omul este o fiinta de Lumina. Prin urmare, omul îsi poate vindeca bolile printr-o terapie cu lumina."
Adrian Pop
Adrian Pop
0 Response to "Povestea biofotonilor"
Trimiteți un comentariu