In memoriam OCTAVIAN PALER





Cand a murit Octavian Paler am simtit ca se rupe ceva in sufletul meu, ca moare tineretea mea . El a fost mentorul, constructorul evolutiei mele. Nu am avut niciodata curajul sa -i destainui ca a facut si face parte din viata mea. De aceea ii multumesc acum , fiind convinsa ca energia sentimentului meu va ajunge intr-o oarecare forma (nestiuta dar intuita ) la el.
Multumesc Octavian Paler .Scrierile tale mi-au atins sufletul!
Maria

Definiţia strigătului
Ţi-aş spune ceva,
despre noi,
despre zăpada de-afară,
despre dragostea mea.
Ţi-aş spune ceva,
orice,
numai să nu crească iarba tăcerii între noi.
Ţi-aş spune ceva,
ce-ai ştiut,
sau ce ştiu,
dar a-nceput să crească iarba tăcerii între noi
şi s-au rătăcit sunetele din cuvântul târziu.

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...



Viata pe un peron



0 Response to "In memoriam OCTAVIAN PALER"

Trimiteți un comentariu