Uşile marilor noastre iubiri,

De când ne naştem, plecăm în căutarea Iubirii. Uneori o gustăm bine, alteori ne fac alţii pofta de ea. Înţelepţi sau nu încă, dorim prin tot ce ne stă în putinţă să nu mai provocăm durere. Multe din mâhnirile noastre esenţiale vin din imposibilitatea sau neştiinţa de a închide uşi; uşi ale trecutului. Înăuntrul nostru e mereu curent. Ba uşa, ba geamul au rămas deschise. Zeci de uşi, sute de geamuri, în funcţie de cât a visat, sperat, dorit sau construit fiecare. Uşile marilor noastre iubiri, uşile marilor dezamăgiri, uşile rănilor, uşile răutăţilor, uşile mândriei, ușile…uşile… Ferestrele curiozităţii, ferestrele pasiunilor trecătoare, ferestrele profesionale, ferestrele credinţei, ferestrele… Hrisostom Filipescu

1 Response to "Uşile marilor noastre iubiri,"

  1. Doina Says:
    25 mai 2016 la 17:38

    Doamne, ce frumos , parcă m-aș întoarce în timp și mi-aș aduce aminte de tot ce-a însemnat viața mea acasă .
    Și plâng !

Trimiteți un comentariu