Iartă-mă!
Că dincolo de ochii mei
Se află cerul
Cu stelele din ochii tăi,
Că la spovedanie
Sufletul meu n-a păstrat taina
Poeziei care eşti tu.
Iartă-mă!
Dar n-ai ştiut să citeşti
Printre rânduri, printre anotimpuri
Te-ai agăţat de toate punctele
Şi de toate virgulele nepuse
Când prin mine erai scrisă tu
Ca un roman de amor beletristic.
Iartă-mă!
Că m-ai întâlnit pe toate drumurile
Ca pe o dragoste de la colţul străzii,
Că m-ai crezut al tuturor
Iar eu am fost doar al tău
Şi al restului lumii
Al poeziei şi al nimănui altcuiva.
Iartă-mă!
Că te-am trăit
Ca două vieţi într-o altă viaţă
Şi ţi-a părut atât de puţin,
Până şi împărtăşirea emoţiilor
A devenit pentru tine o povară
De care n-ai aflat niciodată.
Iartă-mă!
Că în această dragoste foarte mare
N-am avut timp pentru altceva
În afară de mărturisirile ei,
Şi pentru că m-am lăsat prădat
Ca la drumul mare
De tot ce era al meu şi devenea al tău.
Iartă-mă!
Că mi-ai luat totul
Şi m-ai lăsat doar cu mine
Având deasupra acest nimb
Al păcătosului, al vinovatului
De a te fi iubit până la despărţire
Ca apoi să intru-n blestem.
Iartă-mă!
Pentru fericirea până la nefericire
Oferită senin prin ochi şi gene
De echilibrul fragil al chimiei
Când ni se sărutau genunchii,
Preoţii o să ne dea canon
Pentru acest desfrâu al eurilor.
Iartă-mă!
Că te-am căutat atât de atât în tine
Şi printr-o sublimă întâmplare m-am găsit pe mine
Iartă-mă!
Că rugăciunea ta la Dumnezeu era cu mine
Şi toate gândurile mi se întorceau la tine.
Iartă-mă!
Marius Tuca
Că dincolo de ochii mei
Se află cerul
Cu stelele din ochii tăi,
Că la spovedanie
Sufletul meu n-a păstrat taina
Poeziei care eşti tu.
Iartă-mă!
Dar n-ai ştiut să citeşti
Printre rânduri, printre anotimpuri
Te-ai agăţat de toate punctele
Şi de toate virgulele nepuse
Când prin mine erai scrisă tu
Ca un roman de amor beletristic.
Iartă-mă!
Că m-ai întâlnit pe toate drumurile
Ca pe o dragoste de la colţul străzii,
Că m-ai crezut al tuturor
Iar eu am fost doar al tău
Şi al restului lumii
Al poeziei şi al nimănui altcuiva.
Iartă-mă!
Că te-am trăit
Ca două vieţi într-o altă viaţă
Şi ţi-a părut atât de puţin,
Până şi împărtăşirea emoţiilor
A devenit pentru tine o povară
De care n-ai aflat niciodată.
Iartă-mă!
Că în această dragoste foarte mare
N-am avut timp pentru altceva
În afară de mărturisirile ei,
Şi pentru că m-am lăsat prădat
Ca la drumul mare
De tot ce era al meu şi devenea al tău.
Iartă-mă!
Că mi-ai luat totul
Şi m-ai lăsat doar cu mine
Având deasupra acest nimb
Al păcătosului, al vinovatului
De a te fi iubit până la despărţire
Ca apoi să intru-n blestem.
Iartă-mă!
Pentru fericirea până la nefericire
Oferită senin prin ochi şi gene
De echilibrul fragil al chimiei
Când ni se sărutau genunchii,
Preoţii o să ne dea canon
Pentru acest desfrâu al eurilor.
Iartă-mă!
Că te-am căutat atât de atât în tine
Şi printr-o sublimă întâmplare m-am găsit pe mine
Iartă-mă!
Că rugăciunea ta la Dumnezeu era cu mine
Şi toate gândurile mi se întorceau la tine.
Iartă-mă!
Marius Tuca
0 Response to "Iarta-ma!"
Trimiteți un comentariu