Atât de fragil, timid şi tandru eram,
Mă pierdeam cu totul subţire,
Numai cu gândul dacă îndrăzneam
Să mă uit în ochii ei calzi şi necopţi
M-aş fi destrămat ca de la o pală de vânt
Şi-atunci, plăpând, cu sufletul tremurând
Îmi luam inima-n dinţi şi din nimic îi ceream,
Totul, deodată, o dată, o singură dată.
Obrazul ei alb, atât de alb, alb de alb
Puf de păpădie prins în flori de gheaţă
Ca la un semn devenea trandafiriu
Iar sângele meu albastru îngheţa
Albastru erotic, albastru de îngheţ,
Dorinţele se ascundeau ruşinate prin pori,
Iar chipul ei, ca o icoană cu capu-n nori
Căpăta albastrul de la Voroneţ.
Niciodată să nu spui o dată
Când ele aşteaptă de o sută de ori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele visează în mii de culori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele mimează de atâtea ori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele vor deseori,
Niciodată să nu spui o dată
Când ele se pierd arareori.
Bărbatul din mine era atât de departe
Pierdut prin câmpiile întinse ale copilăriei,
Curajul nebun se făcuse mic şi-mi tremura în piept
Uitasem dintr-o dată toate rosturile vieţii, pe nedrept
Şi, mai ales, uitasem cine sunt şi de ce,
Cerusem cuminte o dată, ca niciodată
Amor, iubire, dragoste fără recurs,
Fără să ştiu că-mi semnasem sentinţa la nu.
Şi nu mai aveam aripi, şi nu mai aveam dor
Se terminase pământul, cerul se prăbuşise
Nu mai aveam aer, nu mai aveam greutate
Aş fi vrut să mă mai nasc încă o dată
Să uit pentru totdeauna amorul de o dată,
Se terminaseră toate drumurile care nu duceau nicăieri
Mă căutam între milă, durere şi silă
Ca un copil din flori cu mamă şi tată de prăsilă.
Niciodată să nu spui o dată
Când florile de câmp se risipesc prin curcubee,
Niciodată să nu spui o dată
Când florile de gheaţă se topesc în geam,
Niciodată să nu spui o dată,
Când florile de nu-mă-uita sunt prinse-n ierbar,
Niciodată să nu spui o dată
Când floril
e de tei se scutură pe ram,
Niciodată să nu spui o dată
Când niciodată eu n-am s-o am.
Marius Tuca
0 Response to "Niciodată să nu spui o dată"
Trimiteți un comentariu