Stiu undeva o planeta, pe care se afla un Domn roscovan. El n-a mirosit niciodata o floare. N-a privit niciodata o stea. N-a iubit pe nimeni niciodata. N-a facut nimic altceva, totdeauna, decat socoteli. Si toata ziua spune, ca si tine: "Eu sunt un om serios! Eu sunt un om serios!" si nu mai poate de trufie. Acela insa nu e om, e o ciuperca! - O ce? - O ciuperca! Micul print se facuse palid de manie. - De milioane de ani, florile-si fauresc spini. Cu toate acestea, oile, de milioane de ani, mananca florile. Si oare nu e un lucru serios, cand vrei sa intelegi de ce-si dau ele atata osteneala sa-si faureasca niste spini care nu le folosesc la nimic? Nu e importanta batalia dintre oi si flori? Nu e ea mai serioasa si mai importanta decat socotelile unui Domn gras si roscovan? Si daca, undeva, eu stiu o floare care-n lume n-are seaman si care nu traieste-n alta parte decat numai pe planeta mea, si daca intr-o buna dimineata o oaie mititica e in stare sa o nimiceasca, asa, dintr-o lovitura, fara sa-si dea seama de ceea ce face, nici acesta nu-i un lucru important? Se imbujora-n obraji, pe urma spuse mai departe: - Cand cineva a indragit o floare cum numai una singura se afla in milioanele si milioanele de stele, lucrul acesta e de-ajuns pentru ca el, privindu-le sa fie fericit. "Floarea mea, isi spune el, e undeva, acolo ..." Dar daca oaia ii mananca floarea, pentru el atunci e ca si cum, dintr-o data, toate stelele s-ar stinge! Si nici asta nu e important! N-a mai putut rosti nici un cuvant. A izbucnit in hohote de plans. Se asternuse noaptea. Eu imi lasasem sculele deoparte. Putin imi mai pasa acuma de ciocan, de bulon, de sete si de moarte. Pe o stea, pe o planeta, pe planeta mea, Pamantul, se afla un print micut, care trebuia alinat. L-am luat in brate. L-am leganat. am vorbit cu el: - Floarea pe care ai indragit-o nu e in nici o primejdie ... Am sa-ti desenez o botnita pentru oaia ta ... Florii am sa-i desenez o armura ... Am sa ... Nu prea stiam ce sa-i spun. Ma simteam tare neindemanatic. Nu stiam cum sa-l impac, cum sa-i mai intru in voie ... Intr-atat de tainic e taramul lacrimii.
Antoine de Saint Exupery Micul Print
0 Response to "Pe o stea, pe o planeta, pe planeta mea, Pamantul, se afla un print micut, care trebuia alinat. L-am luat in brate. L-am leganat. am vorbit cu el: - Floarea pe care ai indragit-o nu e in nici o primejdie ... "
Trimiteți un comentariu