Atunci îţi vei aminti că rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde l-ai auzi.


Iubirea necondiţionată îţi vine în mod firesc. E în firea ta să simţi compasiune pentru tine însuţi şi pentru alţii. E în firea ta dorinţa de a întinde o mână şi de a alina un prieten. Iţi stă în fire să primeşti iubirea celor cărora le pasă de tine.
Nimic din toate acestea nu cere efort. Nimic din toate acestea nu cere învăţătură.
De ce, atunci, trăieşti atât de rar experienţa iubirii necondiţionate? Răspunsul s-ar putea să te surprindă.
Te îndoieşti că eşti vrednic de iubire ... tu şi oricine altcineva din lumea ta.
Acum apare alegerea, singura alegere pe care trebuie s-o faci: ai de gând să răspunzi tu însuţi la întrebarea „sunt eu vrednic de iubire?”
Visul nefericirii se sfârşeşte atunci când el e pus la îndoială şi res­pins. Dacă îţi pui la îndoială nefericirea, devii conştient de iubirea necondiţionată ce sălăşluieşte în inima ta. Dacă nu-ţi pui la îndoială neferi­cirea, trăieşti experienţa ei din ce în ce mai profund, până când ajungi în străfunduri. Asta, pentru că numai când ajungi acolo devii nemulţumit de propriile tale răspunsuri.
Nimeni nu poate forţa pe altul să devină conştient. În momentul în care este pregătit, fiecare individ trăieşte experienţa zădărniciei de a da şi a primi iubire condiţionată.
Fiecare persoană se cramponează de separare şi de control, până când durerea provocată de ea devine de nesuportat. Pragul durerii este di­ferit pentru fiecare individ în parte, dar toată lumea îl trece până la urmă.
Iată de ce îţi cer să nu predici altora, ci doar să-ţi extinzi iubirea asupra lor. Cei ce sunt gata s-o primească te vor urma şi îţi vor cere aju­torul. Cei care nu sunt gata, îşi vor continua călătoria fără să interfereze cu a ta.



Când cineva se apropie de tine, cineva care vrea să pună condiţii iubirii tale sau iubirii sale, îi vei spune: „Frate, eu am visat acest vis şi ştiu la ce duce. Duce numai la suferinţă şi moarte. Nu e drept cu nici unu! dintre noi. Hai să punem la îndoiala presupunerile ce i-au dat naştere. Sunt încredinţat că, împreună, vom găsi o cale mai bună.”
Dacă te întrebi vreodată care este rostui tău aici pe pământ, ci­teşte, te rog, încă o dată paragraful de mai sus. Atunci îţi vei aminti că rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde l-ai auzi. 
Paul Ferrini
citeste si 

0 Response to "Atunci îţi vei aminti că rostul tău este, pur şi simplu, să răspunzi la strigătul după iubire, oriunde l-ai auzi."

Trimiteți un comentariu