Ultima scrisoare



Sfarsitul a venit fara de veste...
Esti fericita?...Vad ca porti inel!...
Am inteles...Voi trage dunga peste
nadejdea inutila...Fa la fel!...
Nu, nici un cuvant, nu spune ca-i o forma
cunosc insemnatatea ei deplin...
Stiu, voi aveti in viata alta norma,
eu insa in fata normei nu ma inchin
Nu te mai cant in versuri niciodata...
mai mult, in drumul tau n-am sa mai ies;
nu-ti fac reprosuri nu esti vinovata
si n-am sa-ti spun, de fapt, ca nu m-ai inteles
A fost, desigur, numai o greseala
putea sa fie mult - nimic n-a fost
in vesnicia mea de plictiseala
tot nu imi inchipui ca puneai vre-un rost



Cand degete de Midas am pus, magic,
pe frageda fiinta-a-ta de lut
suna in mine murmurul pelagic
al sfintelor creatii de-inceput
vedeam cum peste vremuri se inalta
statuia ta din aur greu masiv
cum serioase veacuri se descalta
si-ngenunchiate in randuri, submisiv
la soclul tau dumnezeiesc astepta
sa le intinzi cu zambet linistit
sper sarutare adorata dreapta
inainte de-a te sterge in infinit
Oh, de-am fi fost alaturi doar o ora
am fi ramas in auriul vis
ca o eterna roza aurora
de inteles, de nedescris
Ireversibil s-a incheiat povestea
si nici nu stiu de ai sa mai citesti
din intamplare randurile acestea
in care as vrea sa fii ce nu mai esti
N-am sa-ti strivesc eu visul sub picioare
n-am sa lovesc cu vorbe ce mi-i drag
as fi putut sa spun :"Esti ca oricare!"
dar nu vreau in noroaie sa ma bag
De-ar fi mocirla in jurul tau cat haul
tu vei ramane nufarul de nea
ce-l strajuieste beat de pofte TAUL
ce-l tine candid amintirea mea
Vei fi acolo neintinata
te voi iubi mereu fara cuvant
si lumea n-o sa stie niciodata
de ce nu pot mai mult femei sa cant
Acolo sub lumina de mister
Scaldata in apa visurilor lina
vei sta iubito ca-ntr-un colt de cer
o stea de seara blanda si senina
Si cand lumea va fi rea cu tine
cand au sa te improste cu noroi
tu fugi din lumea visului la mine
Vom fi iar singuri amundoi
cu lacrimi voi spala eu orice pata
cu versuri nemaiscrise te mangai
si-n dulcea lor cadenta leganata
te vei simti ca-n visul cel dintai
Si de va fi cum simt eu de o vreme
sa plec de aicea de la voi curand
cand glasul tau pe mine o sa ma cheme
voi reveni la tine din mormant
Si de va fi sa nu se poate trece
pe veci pecetluitele hotare
m-oi zbate crunt in tarana rece
in noaptea mare, mare, tot mai mare. 
Mihai Beniuc

2 Response to "Ultima scrisoare"

  1. Naruto says:
    17 mai 2011, 17:26

    waw :) foarte poetic

  2. Drumul Catre Tine Insuti Arad says:
    21 august 2013, 15:57

    O fi ea ultima dar sti la ce m-a dus cu gandul aceste randuri pline de simbol si suflet ale tale? la asta http://psihoamuzament.blogspot.ro/2013/07/cea-mai-buna-scrisoare-de-despartire.html

Trimiteți un comentariu