ENERGIA NOUA

Deci avem corp perfect, capabil de auto - reparare automată , fără ca măcar să ne deranjeze cu niciun fel de orice detalii lumeşti prin lucrarea sa de reparare. În ADN-ul nostru şi în mintea subconştientă, este intergat un program, dezvoltat prin miliarde de ani de existenţă a diferitelor forme de viaţă, care gestionează în mod automat toate reparaţiile pentru a optimiza confortul şiperformanţa noastră.

Cu toate acestea , există o conditie foarte importantă.

După cum am observat în exemplul din capitolul precedent, repararea este efectuată perfect şi fără efort, numai când gradul de deteriorare a corpului este limitat.

Haideţi să încercăm explorăm limitele, pentru a extinde o astfel de daună.

Întrebarea cheie este aceasta : cât de mult abuz poate suporta corpul nostru, înainte de a începe să funcţioneze greşit ?

Este destul de dificil să răspundem la această întrebare, fără informaţii suplimenmtare şi o analiză.

Să începem prin a analiza căile prin care am putea eventual să abuzăm sistemul nostru minte-corp în timpul vieţii noastre. Mai jos prezint o scurtă listă cu mijloacele posibile de abuzare

1. Otrăvirea.

2. Dietă greşită.

3. Mâncatul în exces.

4. Somul sau odihna insuficientă.

5. Acumularea de stres şi anxietate.

6. Igienă necorespunzătoare.

7. Activitate fizică excesivă.

8. Expunere la radiaţii.

9. Expunere la zgomot.

10. Expunere la praf.

Reţineţi că în multe cazuri, cunoştinţele noastre limitate, nu ne permit să prevedem extinderea prejudiciului, şi prin urmare am putea subestima uşor consecinţele acţiunilor noastre.

În unele cazuri putem fi conştienţi că abuzăm de corpul nostru şi aş dori să exclud astfel de cazuri, din următoarele consideraţii. Vorbind în mod simplu, ar trebui să fim pregătiţi pentru a face faţă conse-cinţelor în caz de abuz, indiferent cânt de extinse ar putea fi.

Există un abuz de care nu suntem conştienţi, care de fapt este cel mai important. Principalul motiv al acestei importanţe, este faptul că fără cunoaşterea şi consimţământul noastru, un astfel de abuz poate continua de-a lungul întregii vieţii. Acest lucru se aplică în special în situaţiile în care există o întârziere semnificativă a simptomelor şi ca urmare, ne-am putea confrunta cu probleme, fără a înţelege vreodată motivul acestora.

Unele dintre mijloacele de abuz enumerate mai sus, sunt sporadice, în timp ce altele continuă pe toată durata vieţii. Logica simplă ne dictează că acestea din urmă ar trebui să merite atenţia noastră specială, pentru că sursa lor este în principiu în ignoranţa noastră şi / sau în dezinformare.

Acum, haideţi să ne întoarcem la lista noastră de posibile mijloace de abuz şi să examinăm domeniile în care ignoranţa noastră (sau mândria, pe care o ştim cel mai bine) ne-ar putea duce la o deteriorare înceată, însă, mai mult sau mai puţin continuă a corpului nostru, fără acordul nostru.

În privinţa radiaţiei, situaţia este diferită. Aici putem folosi instrumentele ştiinţifice pentru a evalua pericolul. După al 2-lea Război Mondial, japonezii au utilizat contoare Geiger pentru a-şi examina mâncarea. Nu am auzit pe nimeni opunându-se, văzând că ar trebui să evităm cât mai mult posibil radiaţiile, aşa că nu voi contesta acest lucru.

Primele trei puncte din lista mijloacelor de abuzare, ar trebui să merite atenţia noastră specială.

1. Otrăvirea.

2. Dieta greşită.

3. Mâncatul în exces.

Toate trei, nu sunt clare şi obiective : nu este clar ce este exact o “otravă", este discutabil numai ceea ce reprezintă o "dietă greşită" şi cât de multă hrană ar fi de fapt prea mult.

Prin urmare, toate cele trei forme de abuz pot să coexiste pe durata unei vieţi întregi, numai pentru că suntem dezinformaţi.

Observaţi că toate cele trei se referă numai la dieta noastră alimentară şi la consumul de băuturi.

Dieta şi consecinţele sale

Să luăm un exemplu de abuz involuntar asupra corpului nostru.

Să presupunem că apa din reţeaua ta, conţine o otravă care nu are un gust, într-o concentraţie scăzută (de exemplu, fluor). Corpul tău are o capacitate limitată de a metaboliza, neutraliza şi elimina o astfel de otravă toxică. În primii ani, corpul se descurcă foarte bine. Dar treptat, consumul de otravă depăşeşte capacitatea de expulzare a corpului. În acest caz, otrava se acumulează undeva în corp, de exemplu în oasele tale. Când concentraţia acestei otrăvi depăşeşte o anumită limită, poate după 10-20 de ani de astfel de apă potabilă, vei putea dezvolta simptome de artrită. Apariţia efectivă, precum şi simptomele bolii, pot varia în funcţie de stilul tău de viaţă , de dieta etc.

Acum imaginează-ţi că dieta ta conţine un număr necunoscut de ingrediente misterioase.

Corpul tău încearcă să facă faţă. Niciodată nu va permite să te prăbuşeşti, dacă este posibil. El încearcă să metabolizeze şi să elimine tot, însă din păcate, cu următoarea masă preiei tot mai multe toxine. Fiind incapabil să se elibereze de toate substanţele nedorite, corpul depozitează temporar unele dintre aceste substanţe, în diferite forme şi în diverse organe din corpului tău, în speranţa că poate mai târziu vor apărea şi condiţiile pentru eliminarea acestora.

Din păcate, tu nu ştii şi nici nu-ţi pasă despre crearea unor astfel de condiţii. Depozitele temporare devin permanente şi continuă să crească. Faptul că depozitele nu sunt suficient de toxice pentru a te ucide imediat, este funcţie de o serie de condiţii:

• poţi deveni supraponderal şi / sau

• corpul tău intră într-o stare de “criză de vindecare" şi aici vorbim pur şi simplu de dezvoltarea unei boli şi / sau,

• corpul tău începe să îmbătrânească rapid, pentru că rata deteriorării este accelerată;

Reţineţi că concluzia la care am ajuns prin examinarea funcţiilor naturale ale corpului, este că dezvoltarea bolilor în organism este o consecinţă directă a dietei, fapt pe care ştiinţa medicală a început să-l accepte doar de curând.

De asemenea am constatat, că modul în care mâncăm este greşit. Din când în când, corpul nostru intră în starea de disconfort a “crizei de vindecare" (cunoscută sub numele de "boală" ), încercând să comunice minţii noastre conştiente, faptul că mai mult nu poate face faţă şi că ar trebui să schimbăm modalităţile de hrănire. De asemenea, l-am determinat să ne spună, dacă mâncăm prea mult. Noi pur şi simplu devenim supraponderali.

Reţineţi că în fiecare caz analizat mai sus, a existat o întârziere semnificativă între acţiunile noas-tre şi consecinţele lor asupra sănătăţii noastre.