V-ati întrebat vreodata de ce lumea noastra e asa cum e?

De ce exista atata violenta, atata spirit de competitie, de ce viata pare sa fie atat de grea, pentru atat de multi oameni – si de ce pare sa lase, aproape tuturor, impresia ca e atat de grea?
Explicatia o constituie „povestile” pe care ni le transmitem unii altora, despre felul în care „stau lucrurile”.
În momentul de fata, „povestea” pe care ne-o spunem unii altora (si pe care o transmitem si copiilor nostri) suna cam asa...
Ne nastem într-o lume ostila, condusa de un Dumnezeu care vrea sa facem sau sa nu facem anumite lucruri. Un Dumnezeu care ne va pedepsi, supunandu-ne pe veci la cazne, daca nu facem lucrurile asa cum trebuie.
Prima noastra experienta de viata este separarea de corpul mamei – izvorul vietii noastre. Aceasta experienta este cea care da tonul si care creeaza contextul întregii noastre realitati, realitate pe care o percepem ca fiind o separare de izvorul a tot ceea ce înseamna viata.
Nu numai ca suntem separati de tot ceea ce înseamna viata, dar suntem separati si de toate celelalte lucruri care exista în viata noastra. Tot ceea ce exista are o existenta separata de a noastra, iar noi suntem separati de tot ceea ce exista. Nu e ceea ce ne dorim, dar asa stau lucrurile. Ne-am dori ca situatia sa fie alta – si chiar facem tot posibilul în acest sens.
Cautam sa retraim experienta comuniunii cu toate lucrurile – dar mai ales a comuniunii cu ceilalti. Nu stim prea bine de ce – pare a fi ceva aproape instinctiv. Pare firesc. Singura problema e ca acel „altceva” nu ne este de ajuns. Indiferent ce anume este acel „altceva” pe care îl dorim, nu pare a fi suficient.
Nu ne ajunge iubirea, nu ne ajunge timpul, nu ne ajung banii, nu ne ajunge acel „ceva” de care credem ca avem nevoie, pentru a fi fericiti si împliniti. În momentul în care credem ca avem destul, hotaram ca vrem mai mult.
Si pentru ca acel „ceva” – de care, consideram noi, avem nevoie pentru a fi fericiti – nu ne ajunge, trebuie sa facem anumite lucruri pentru a obtine cat de mult putem. Ni se cere sa facem ceva anume, pentru a obtine orice – de la iubirea lui Dumnezeu, pana la darul firesc al vietii. „A fi” pur si simplu nu e de ajuns. Asadar, NOI, la fel ca si viata – cu tot ce înseamna ea – nu suntem de ajuns.Votati blogul meu la Prahoveanul anului-apasati stelutele de evaluare

Întrucat doar „a fi” nu e suficient, avem de facut anumite lucruri. Cei care fac „ceea ce trebuie” ajung sa aiba lucrurile de care au nevoie pentru a fi fericiti. Daca nu faci ceea ce trebuie, asa cum trebuie, nu „castigi” – si asa începe competitia. Si pentru ca nu ne ajunge ceea ce exista, trebuie sa intram în competitie.
Trebuie sa intram în competitie pentru toate, inclusiv atunci cand e vorba de Divinitate.
Competitia e acerba. E vorba de însasi supravietuirea noastra. E o competitie în care nu supravietuiesc decat cei mai bine pregatiti. Doar învingatorul obtine recompensa. Daca ai pierdut competitia, viata îti este iadul pe pamant; iar dupa moarte, daca ai pierdut batalia în competitia pentru Divinitate, ai din nou parte de iad – de aceasta data pentru totdeauna.
Moartea a fost, de fapt, creata de Dumnezeu pentru ca stramosii nostri au facut niste alegeri gresite. Adam si Eva se bucurau de viata vesnica în Gradina Raiului; la un moment dat, însa, Eva a mancat din rodul Pomului Cunoasterii Binelui si Raului, iar ea si Adam au fost alungati din Rai de un Dumnezeu manios, care i-a condamnat, pe ei si pe toti urmasii lor, la moarte – aceasta fiind Cea Dintai Pedeapsa. De aici înainte, viata trupeasca nu avea sa mai fie vesnica, ci avea sa cunoasca limite, la fel ca si lucrurile lumesti.
Si totusi, daca nu-I vom mai încalca poruncile, Dumnezeu ne va reda viata vesnica. Iubirea lui Dumnezeu este neconditionata, dar rasplata divina, nu. Dumnezeu ne iubeste chiar si atunci cand ne condamna la osanda vesnica. Durerea Lui este mai mare decat a noastra, caci ceea ce El doreste este ca noi sa ne întoarcem acasa; însa nu poate face nimic, daca noi nu ne purtam asa cum se cuvine. Alegerea ne apartine.
Secretul este, asadar, sa nu avem o conduita nepotrivita. Trebuie sa traim frumos. Sa ne straduim sa traim frumos. Iar pentru aceasta, trebuie sa cunoastem adevarul despre ceea ce Dumnezeu doreste sa facem sau sa nu facem. Nu-L putem multumi pe Dumnezeu si nu putem evita sa-L suparam, daca nu cunoastem deosebirea dintre Bine si Rau. Trebuie, deci, sa cunoastem adevarul în aceasta privinta.
Adevarul este usor de înteles si usor de aflat. Nu trebuie decat sa ascultam spusele profetilor, ale învatatorilor, ale înteleptilor si ale Creatorului religiei noastre. Daca exista mai multe religii si, prin urmare, mai multi Creatori, trebuie sa avem grija sa-l alegem pe cel potrivit. Daca-l alegem pe cel nepotrivit, putem pierde competitia.
Atunci cand facem alegerea corecta, suntem superiori; suntem mai buni decat semenii nostri, pentru ca avem adevarul de partea noastra. Postura de a fi „mai buni” ne permite sa emitem pretentii asupra celor mai multe dintre premiile puse în joc, fara a lupta efectiv pentru ele. Ne declaram castigatori ai competitiei înainte ca aceasta sa înceapa. Constientizarea acestui lucru ne permite sa ne bucuram de toate avantajele si ne ofera posibilitatea de a scrie regulile vietii astfel încat altora sa le fie aproape imposibil sa castige premiile cu adevarat importante.
Nu facem acest lucru din rautate, ci pur si simplu pentru a ne asigura ca vom obtine victoria – victorie care ni se cuvine. Si asta pentru ca cei care apartin religiei noastre, care sunt de aceeasi nationalitate, rasa si sex si care au aceleasi convingeri politice, sunt cei care cunosc adevarul si – prin urmare – merita sa fie învingatori.
Pentru ca meritam sa fim învingatori, avem dreptul de a-i ameninta pe altii, de a ne lupta cu ei si de a-i ucide, daca e nevoie, pentru a obtine acest rezultat.
Se prea poate sa existe si un alt mod de a trai, un alt plan al Divinitatii si un alt adevar, mult mai important, dar daca acestea exista, nu le cunoastem. De fapt, nu e limpede nici macar daca ar trebui sa le cunoastem. S-ar putea sa nu trebuiasca nici macar sa încercam sa cunoastem aceste lucruri, cu atat mai putin sa-L cunoastem si sa-L întelegem cu adevarat pe Dumnezeu. A încerca acest lucru e o dovada de aroganta, iar a declara ca ai reusit e o blasfemie.
Dumnezeu este Cunoscatorul Nestiut, Forta Motrice în Nemiscare, Marele Nevazut. Asadar, nu putem cunoaste adevarul pe care altii ne cer sa-l cunoastem, pentru a întruni conditiile pe care tot ei ne cer sa le întrunim, astfel încat sa primim iubirea pe care ni se cere sa o primim, ca sa evitam în acest fel osanda pe care încercam sa o evitam, pentru a cunoaste viata vesnica de care ne-am bucurat înainte de toate acestea.
Ignoranta noastra este regretabila, dar ea n-ar trebui sa reprezinte o problema. Nu trebuie decat sa luam de bun ceea ce credem ca STIM – „povestile” transmise – si sa actionam în consecinta. Acesta este lucrul pe care am încercat sa-l facem, fiecare potrivit propriilor convingeri, gratie carora am ajuns sa avem viata pe care o traim astazi si realitatea pe care o cream acum pe Pamant.
Aceasta este, asadar, „povestea”. Acesta este modul în care majoritatea rasei umane priveste lucrurile. În cazul fiecaruia dintre noi exista mici variatii; în esenta, însa, aceasta este maniera în care ne traim viata, în care ne justificam alegerile si în care explicam în mod rational rezultatele pe care le obtinem.
Desi unii dintre noi nu sunt în totalitate de acord cu aceste lucruri, cu totii le acceptam, în parte. Si acceptam aceste afirmatii ca fiind realitatea curenta, nu pentru ca ele reflecta întelepciunea noastra la nivelul cel mai profund, ci pentru ca cineva ne-a spus ca sunt adevarate.
La un anumit nivel, a trebuit sa ne convingem pe noi însine de adevarul lor.
Este ceea ce se cheama închipuire.
Acum, însa, e momentul sa lasam la o parte imaginatia si sa privim realitatea. S-ar putea sa nu fie usor, întrucat realitatea, în esenta ei, poate sa difere foarte mult de realitatea pe care multi oameni o percep în ziua de azi. Si totusi, trebuie sa lasam imaginatia deoparte; ne ofera un imbold, prin continutul lor, Conversatiile cu Dumnezeu.
Sper sa recititi aceste carti în fiecare zi. Sper sa profitati, în fiecare zi, de ocazia de a rasfoi unul sau doua capitole ale uneia dintre carti sau sa cititi macar unul sau doua paragrafe. Va vor ajuta sa va reamintiti numeroasele modalitati prin care puteti lasa la o parte imaginatia, pentru a privi realitatea.
Va îmbratisez cu dragoste,
Neale
CITITI SI
DANIEL 
Recomandarea zilei 

8 Response to "V-ati întrebat vreodata de ce lumea noastra e asa cum e?"

  1. Ana Maria says:
    27 octombrie 2010, 21:27

    Lumea democratica din Romania incearca sa copieze modelul american bazat pe competitie extrema, pe eficienta maxima, pentru utilizarea cat mai eficienta si utila a timpului, a resurselor de tot felul etc... este o lume bazata pe partea cantitativa a ecuatiei, societatea americana fiind o societate cantitativa bazata pe "A Avea".. Cu siguranta nu zice nimeni ca acest sistem este perfect, este perfectibil categoric... insa marea problema este ca pe Terra in actualul sistem de valori si in fct uzuala/normala a lumii de acum, existenta unui univers ideal devine o utopie si nu stiu ce sanse de reusita ar avea!
    Da, lumea asta este ostila si este un mare Adevar! Daca vrei sa analizam chestiunea asta economic, am putea cita dintr-un mare economist american "nu exista asa ceva in lumea asta ca "a free lunch"... cred ca citatul este extrem de sugestiv ... totodata spiritual-religios daca ar fi sa analizam lucrurile...toti ne ducem Crucea si mergem pe drumul spre Golgota, fiecare in felul sau!
    E adevarat insa ca ceea ce face diferenta intre noi si ei sau intre ei si noi... este atitudinea pe care o avem fata de probleme, fata de viata... care este ostila si pentru romani si pentru americani insa cu abordari diferite!

  2. Ana Maria says:
    27 octombrie 2010, 21:28

    partea 2-a :
    Sunt mai multe realitati, e adevarat, dar intr-o perspectiva mai complexa toti tb sa rezolvam ac problema, ac ecuatie, ne zbatem zilnic cu aceleasi griji, aceleasi frici si nelamuriri.. ne asemanam noi intre noi si noi cu ei!
    Apropo de separare...una din lectiile dure pe care le-am invatat pana acum si destul de hard as spune, este cea legata de Acceptare.. noi avem controlul propriului destin, dar de multe ori realitatea ne contrazice!
    Problema de "a nu fi multumit cu ce ai", cred eu ca are diverse abordari si radacini, psihologice si nu numai... De baza ar fi ideea ca traim intr-o societate materialista unde verbul "a avea" (apare si in fraza) primeaza, o alta chestiune tine de felul in care vezi tu viata ca individ si ce iti propui sa faci , sa reusesti AICI.. unii zic ca in Vanzari termenul "the sky is the limit" este cea mai buna abordare.. dar ceva care merge f bine in vanzari s-ar putea sa nu fct deloc in alte domenii - justitie de exemplu unde coruptia este mare si a avea inseamna alteva- Pe urma acest "A Avea" capata conotatii diferite, aproape bolnavicioase asupra cerora care "au multe" si parca vor si mai mult, din ce in ce mai mult.. e un mecanism fin psihologic legat de satisfacerea unor nevoi care cresc pe masura ce ai mai mult...
    E greu de definit problema cand vorbim in termeni de fericire.. fericirea e un ideal, de multe ori ramane un aspect conceptual ridicat asa pe un soclu.. da putem fi multumiti cu viata noastra in limitele definite de fiecare, limite si nevoi, cerinte diferite pt ca suntem personalitati diferite..

  3. Ana Maria says:
    27 octombrie 2010, 21:28

    partea 3-A:
    E vorba insa si de niste modele de comportament si de reusita construite de societate, care bineinteles variaza de la o tara la alta, acolo unde un individ este privit si catalogat ca fiind de succes sau nu in fct de anumite criterii: daca are bani, masina, familie, casa de vacanta etc
    "A fi" simplu e greu de definit in existenta actuala atunci cand vorbim de o lume pragmatica acolo unde intervine schimbul de bunuri... termenul de "a fi" in "fiintare ortodoxa" are totusi conotatii diferite... a trai prezentul si a te simti implinit.. sau acel "I am what I am" din filmul The Secret..
    Nu ne ajung multe pentru ca cum spuneam, avem de a face cu notiuni ideale, asbtracte si nu cu lucruri concrete, practice.. intr-un fel ne a frica de "practic" sa nu pierdem cumva din valoarea acestor idealuri...
    Da si eu cred ca viata este legata de Alegeri, bune sau proaste intotdeauna insa facem alegeri..
    Legat de valenta crestina a subiectului abordat si de ceea ce Dumnezeu vrea de la noi..pot spune doar ca Legile lui Moise date pe tablite si inscrise sub forma celor 10 Porunci acum 5000 de ani sunt valabile si vor fi valibile mereu! Este un Adevar necontestabil! De asemenea cred ca nimeni nu il cunoaste atat de bine pe Dumnezeu incat sa il inteleaga in plenitudinea sa si sa stie ce planuri are cu noi...
    Adevarul este unul singur, realitatea este Una si aceiasi intr-o conceptie lineara a timpului, realitate pe care o traim noi astazi, insa intr-un univers holografic de exemplu, in care pot coexista mai multe lumi, orice este posibil!
    Legat de invingatori si invinsi, razboaiele sunt intr-adevar un mod de manifestare a speciei umane deplorabil de altfel, greu de inteles insa acceptat de Divinitate, acest lucru avand probabil niste conotatii diferite si greu de patruns de mintea umana!

  4. Ana Maria says:
    27 octombrie 2010, 21:29
    Acest comentariu a fost eliminat de autor.
  5. Ana Maria says:
    27 octombrie 2010, 21:29
    Acest comentariu a fost eliminat de autor.
  6. Ana Maria says:
    27 octombrie 2010, 21:30

    partea 4-a:
    Legat de invingatori si invinsi, razboaiele sunt intr-adevar un mod de manifestare a speciei umane deplorabil de altfel, greu de inteles insa acceptat de Divinitate, acest lucru avand probabil niste conotatii diferite si greu de patruns de mintea umana!
    Atat timp cat Dumnezeu este Creatorul Cerului si Pamantului si noi oamenii suntem o mica particica din El, nu putem avea pretentii a intelege si a stii tot ceea ce se intampla la nivel macro si nu numai! Este un fapt practic de altfel.. pentru cu nu putem..
    La acest moment consider ca nici un om de pe Planeta asta nu are cunostiintele, deschiderea spirituala suficienta, clarviziunea necesara pentru a stii totul la scara larga, de a intelege totul si a fi in masura sa aiba acel Adevar unic pe care il cautam toti...
    Eu am o parere legata de o pasiune mai veche a mea , de fizica, si anume cred ca mare parte din ceea ce reprezinta Teoriile actuale ale Universului (de formare, de actiune ale anunmitor legi) sunt supozitii , teoreme si asa vor ramane multa vreme de acum incolo! E la fel cu partea cu statul acasa si mersul la serviciu... una e sa zici, mama ce greu e jobul ala da nu stii cum e pana nu il testezi nefiind acolo zilnic... asa si cu Universul nostru.. abia ce am ajuns pe Luna si nicaieri altundeva dar avem pretentii sa stim si cum s-a nascut Universul si absolut tot ce inseamna aceasta lume si sa avem si dreptate pe deasupra!
    Parerea mea si mi-o asum, este ca nu vom stii niciodata prea multe daca nu ni se va deschide de catre o fiinta energetica superioara, o poarta/modalitate de acces la anumite informatii care din diverse motive (psihologice, istorice-legate de evolutia in timp a planetei noastre sau alceva etc) le acest moment nu le putem cunoaste.

  7. Ana Maria says:
    27 octombrie 2010, 21:31

    partea 5-a:
    De accea zic ca Adevarul care fct pentru tine este cel care iti face tie bine, nu cel transmis sau invatat de la altii...

    Foarte tare, exceptional, articolul este semnat de Neale... si eu care credeam ca este semnat de tine Maria!!!

    Asta e acum, am stat o ora aproape sa comentez viziunile lui Neale, nu zic ca ale lui sunt bune, sunt proaste, sau ca ale mele sunt bune sau proaste.. pur si simplu fiecare traim cu realitatea noastra personala si incercam sa ne descurcam cu ea, sa aprofundam anumite teme si pe baza acestora sa emitem daca putem niste idei pentru dezbatere ulterioara!
    Mi-a placut mult articolul, e deosebit de interesant! Sper sa mai postezi asemenea teme de discutie!
    Sa ai o Seara frumoasa Maria!

    FINAL: Sper sa ai rabdarea sa citesti ce ti-am scris mai sus, din pacate nu imi accepta sa postez altfel, la cat am scris cred ca puteam sa dau un raspuns de aceasta natura intr-o postare la mine pe BLOG!

  8. Anonim Says:
    28 octombrie 2010, 09:11

    Singurul impediment in a-L cunoaste pe Dumnezeu este lipsa de iubire. Restul sunt detalii ce deriva de aici.
    Atunci cand iubesti, nimic nu iti este ascuns. Insa cati iubim Intr-Adevar?

Trimiteți un comentariu