ENERGIA NOUA

"In timpul primului meu Craciun in California, am mers la posta sa trimit un pachet mamei mele in India. Pe masura ce ma apropiam de cladirea veche, linistita, ridicata intr-o vreme in care ritmul vietii era mai lent, am vazut masini parcate pe jumatate de trotuar si oameni urcand sau coborand foarte grabiti treptele largi de granit. In interior era o priveliste plina de frustrare, exasperare si cateodata furie.

Cu sau fara aglomeratie, trebuia sa trimit coletul. M-am asezat la o coada lunga si am asteptat in liniste, privind lumea din jurul meu. Toti dadeau fara sa vrea lectii despre cum sa te enervezi singur.

Un individ in fata mea se tot ridica de parca ar fi alunecat pe un bat nevazut. Se grabea atat de tare incat trebuia sa-si elibereze energia intr-un fel, si cum oamenii presau si din fata si din spate, singura directie era in sus. Barbatul din spatele meu se grabea si el, si isi cheltuia energia nervoasa suflandu-mi in ceafa aer cald. “Asta e”, ma gandeam, “Craciunul e expresia bunavointei.” Asa ca m-am intors.

- Va rog, treceti in locul meu, i-am spus. Eu nu ma grabesc.

Era atat de neatent incat nu m-a auzit. Doar a spus deodata:

- Ce?

- Veniti in locul meu, am repetat. Eu am timp, nu ma grabesc deloc.

A facut ochii mari, apoi a inceput sa se relaxeze. Am simtit atmosfera din jurul nostru schimbandu-se. S-a scuzat ca era atat de grabit si a mormait ceva despre parcarea gresita a masinii. Am vrut sa-l intreb:” De ce ati parcat gresit?”, dar m-am razgandit.

Incet, coada a mers inainte. Tanara de la casa era probabil studenta de colegiu care lucra in vacanta, pentru ca facea greseala dupa greseala, dadea timbre gresit, dadea restul gresit, in timp ce lumea se plangea si o corecta.

Vedeam cum devenea din ce in ce mai enervata. Si cu cat era mai nervoasa, cu atat gresea mai mult si cu atat mai mult durau operatiunile. Si toate astea pentru ca lumea se grabea! Daca oamenii s-ar fi gandit la bucuria Craciunului, coada s-ar fi evaporat de mult.

Imi sunt dragi studentii, am fost profesor multi ani. Asa ca atunci cand mi-a venit randul la ghiseu am spus:

- Sunt din India. Relaxeaza-te.

Se uita la mine si nu-i venea sa creada. Dar a zambit si mi-a dat restul corect si timbrele potrivite. I-am multumit si i-am urat Craciun Fericit.

Cand ieseam din cladire, am observat ca barbatul din spatele meu i-a intors zambetul. Toata incaperea se mai relaxase un pic, chiar am auzit un chicot de ras de undeva de la sfarsitul cozii. Presiunea este contagioasa, dar la fel este si bunavointa. Doar o singura persoana care incetineste ritmul, o singura persoana care nu-i pune pe ceilalti sub tensiune, ii ajuta si pe altii sa se relaxeze."

Extras din cartea "Linistea timpului", Editura Kamala, Eknath Easwaran