ENERGIA NOUA

Nimeni nu este raspunzator de evolutia voastra personala. insasi acceptarea acestui fapt va da putere. Iata-va pe drumul progresului, al evolutiei.

insa noi cream zei, sau ne refugiem pe langa vreun guru, pentru a scapa de responsabilitatea pe care o implica viata si evolutia. incercam sa plasam raspunderea noastra unei alte fiinte. in cazul in care nu credem in zei sau in guru, avem tendinta sa fugim de raspundere prin intermediul drogului, a intoxicatiei, prin tot ceea ce creaza inconstienta, in acelasi timp, faptul de a arunca raspunderea intr-un asemenea mod este absurd, pueril, copilaresc. Acest fapt nu face decat sa intarzie clipa in care va trebui sa facem fata problemei, acest fapt nu o rezolva. Putem actiona astfel pana la moarte. Problema va continua sa existe si, in urmatoarea noastra renastere, totul va fi la fel.

Din momentul in care deveniti constienti de responsabilitatea voastra, toate iesirile care duc spre inconstienta se inchid. Dorinta de a fugi este o nebunie, responsabilitatea reprezentand o extraordinara sansa de evolutie. Lupta pe care ea o intretine permite dezvoltarea unui nou clement. A deveni constienti insemna a intelege ca totul depinde de voi. Chiar si zeii vostri, care sunt un produs direct al imaginatiei voastre, in definitiv, totul este in voi, si voi purtati raspunderea. Nu este nimeni acolo pentru a va asculta justificarile - nu exista o curte de apel. Sunteti pe deplin responsabili.

in plus, sunteti singuri, absolut singuri.

Acest lucru trebuie sa-1 Intelegeti cu claritate. Odata cu constiinta se naste solitudinea. Cu cat constiinta voastra se largeste, cu atat mai mult creste sentimentul solitudinii. Nu incercati sa fugiti de aceasta realitate intorcandu-va spre societate, prieteni, asociati, multime. Nu fugiti! Solitudinea este un fenomen semnificativ: intregul proces de evolutie converge catre ea. Constiinta voastra s-a largit atat de mult, incat ea va reveleaza realitatea solitudinii voastre. De altfel, tocmai prin intermediul ei atingeti iluminarea.

Solitudine nu inseamna izolare. Sentimentul izolarii apare atunci cand incercam sa scapam de solitudine ca nu suntem dispusi s-o ac-ceptam. Daca incercati sa va sustrageti realitatii solitudinii, veti avea impresia de izolare. Si atunci va intoarceti spre multime sau spre vreun mijloc oarecare de intoxicare ce va va face sa uitati aceasta impresie. Izolarea isi va crea propriile sale mijloace magice care duc la uitare.

Daca puteti sa ramaneti singuri, absolut singuri, fie si doar o singura clipa, ego-ul va muri, eul va muri. Explodati... nu mai sunteti... Ego-ul nu exista in sine; el este intotdeauna in relatie cu cineva. De fiecare data cand sunteti singuri, se produce un miracol: ego-ul se subtiaza. Deci daca aveti curajul sa ramaneti singuri, treptat ego-ul se va dizolva. El nu va mai putea exista mult timp. A alege sa ramai singur, este un act cu totul constient si deliberat, mult mai deliberat decat sinuciderea. De fapt, in singuratate ego-ul nu poate exista; dimpotriva, el este prezent in cazul sinuciderii. Persoanele egotice sunt mai inclinate spre sinucidere. Sinuciderea nu releva, in nici un caz, starea de solitudine; ea nu poate avea loc decat in relatie cu cineva. Prin ea, ego-ul nu sufera. Dimpot¬riva, el creste. El se indreapta spre o noua nastere avand mai multa forta ca niciodata.

Solitudinea slabeste eul. Nu mai exista nimic cu care am putea fi in relatie, si - datorita acestui fapt - ego-ul nu poate exista. in consecinta, daca sunteti gata sa acceptati solitudinea, fara cea mai mica ezitare - fara dorinta de a fugi - sau de a va intoarce daca acceptati realitatea solitudinii voastre asa cum este ea, aceasta devi¬ne o ocazie extraordinara. Sunteti ca o samanta, care contine o multi¬me de posibilitati. Amintiti-va insa ca samanta trebuie sa explodeze, astfel incat planta sa poata creste. Ego-ul este la fel ca o samanta, el este o posibilitate. Cand el se deschide, in voi se naste Divinul. Divi¬nul nu este nici eu, nici tu: el este unul. Si tocmai solitudinea va conduce la aceasta unitate.

Este posibil - de asemenea - sa creati ceva care sa inlocuiasca aceasta unitate. Hindusii se considera un grup, la fel crestinii, la fel musulmanii; India se pretinde unitara, la fel ca si China: acestea sint moduri de a substitui unitatea. Unitatea in sine nu poate fi decat rezul¬tatul unei solitudini perfecte.

O multime se poate pretinde unita, dar ea se opune - in mod invariabil - unui alt lucru. Datorita faptului ca ii impartasiti opinii¬le, va simtiti in armonie. in multime responsabilitatea individuala dispare. Ideea de a da foc unei moschei sau unui templu nu va va veni atunci cind santeti singuri; in schimb nu veti ezita sa o faceti in

calitate de element al unui grup, deoarece - in acest caz - raspunderea voastra individuala nu va mai fi angajata. intr-un grup sunt responsabili toti si niciunul. Nu exista o constiinta inividuala, ci o constiinta de grup. Astfel regresati, redevenind asemenea animalului.

Multimea nu este decat un substituit al sentimentului de solitudine. Cei care inteleg acest lucru, cei care sunt constienti de responsabi¬litatea lor in calitate de fiinte umane, care sunt constienti de proba dificila, grea, prin care trebuie sa treaca omenirea, nu vor alege sub¬stituirea. Ei vor accepta faptele asa cum sunt ele si nu vor crea fictiuni. Ideologiile religioase si politice nu sunt decat fictiuni care genereaza un iluzoriu sentiment de unitate.

Unitatea nu exista decat atunci cand sunteti fara ego, iar ego-ul nu poate muri decat daca exista o completa solitudine. Cand sunteti ab¬solut singuri, nu mai sunteti. Clipa de solitudine va face sa explodati. Va raspanditi in infinit. Iata ce trebuie inteles prin evolutie; ea nu este nimic altceva. Si daca am adoptat denumirea de revolutie, aceasta am facut-o datorita faptului ca desfasurarea acestui proces nu este inconstienta. Puteti fi fara ego sau puteti ramane cu ego-ul vostru. De¬pinde de voi.

A ajunge la solitudine - iata singura revolutie autentica. Si aceasta necesita mult curaj. Doar un Buddha, un Iisus, un Mahavira sunt in intregime singuri. Nu pentru ca si-au parasit familia, lumea - aceasta nu este decat o aparenta. Renuntarea lor nu este un act negativ ci unul pozitiv: o miscare catre solitudine. in realitate, aceasta nu reprezinta nici macar o renuntare, ci o cautare a perfectei solitudini.

Cautarea spirituala converge in intregime spre clipa de explozie, clipa in care ne regasim absolut singuri. Solitudinea aduce cu sine exta¬zul. Numai ea permite obtinerea iluminarii.

Nimeni nu poate ramane singur, se creaza grupul, familia, societa¬tea, natiunea. Toate natiunile, toate familiile, toate grupurile sunt compuse din lasi, din oameni care nu au curajul sa ramana singuri.

Adevaratul curaj consta in a avea taria de a ramane singur, si aceasta insemna ca intelegeti intr-un mod perfect constient faptul ca sunteti singur, si ca nu poate fi altfel. Ori va amagiti, ori traiti acest fapt. Si va puteti amagi timp de numeroase vieti dar - facand acest lucru - va invar¬titi mereu in cerc, intr-un cerc vicios. Cercul nu se rupe decat daca experimentati realitatea solitudinii voastre. Atunci atingeti centrul: centrul naturii divine, al totalitatii, al sfintenieiNu-mi pot imagina un viitor in care fiecare fiinta umana sa fie capabila de acest lucru, in virtutea dreptului de a se naste. Este impo¬sibil, deoarece constiinta este un fenomen individual. Doar inconsti¬enta este colectiva. Constiinta apare odata cu individualitatea. Specia umana ca atare nu a ajuns inca in acest punct, care a fost insa atins de fiintele umane individuale. Fiecare om trebuie sa-si realizeze

* »

propria individualitate si sa-si asume responsabilitatea pe care aceasta o implica.

Primul lucru care trebuie facut este sa acceptam solitudinea ca fapt primordial si sa invatam sa traim cu ea. Nu sa cream situatii imagi¬nare. Daca o faceti nu veti putea cunoaste adevarul. Deoarece in acest caz sunt proiectate, create, stari fictive; sunt cultivate pseudo-ade-varuri ce va impiedica sa cunoasteti ceea ce este. Traiti realitatea solitu¬dinii. Daca reusiti, daca intre voi si aceasta realitate nu se interpune nimic, va este revelat adevarul. Fiecare fapt reveleaza adevarul, cu condi¬tia de a fi vazut in profunzime.

in consecinta, traiti realitatea responsabilitatii voastre, realitatea so¬litudinii voastre. Daca reusiti, va avea loc explozia. Drumul este anevo¬ios, dar altul nu exista. Tocmai dificultatea, tocmai acceptarea adevarului sunt cele care va duc in punctul de explozie. Numai atunci extazul se manifesta, nu inainte. Daca ar fi venit din intamplare, el nu ar fi avut nici o valoare, deoarece nu l-ati fi meritat. Nu ati fi avut capacitatea de a-1 sesiza, aceasta capacitate fiind produsul disciplinei.

Daca ajungeti sa realizati faptul ca sunteti responsabili de prop¬ria persoana, disciplina urmeaza ca o consecinta fireasca. Nu poate fi altfel. Dar disciplina la care ne referim nu provine dintr-o constrange¬re exterioara. Ea provine din propria voastra persoana, toate actele voastre se deruleaza in ordine. Nu veti mai spune nici macar un singur cuvant superficial.

Fiind constienti de solitudinea voastra, incepeti sa simtiti - de asemenea - angoasa celorlalti. Simtind-o, nu va mai comportati su¬perficial niciodata, deoarece sunteti raspunzatori nu numai pentru voi insiva, ci si pentru altii. Faptul de a trai propria voastra solitudine va face capabili sa o intelegeti pe aceea a tuturor fiintelor umane. Fiul stie ca tatal lui este singur; sotia stie ca sotul ei este singur; sotul stie ca sotia sa este singura. Si, imediat ce cunoasteti acest lucru, nu puteti sa nu fiti plini de compasiune.

OSHO Revolutia interioara