Atunci când nu faci nimic – la nivel de corp, minte, la nici un nivel –, când orice activitate a încetat şi exişti pur şi simplu, acest lucru înseamnă meditaţie. Nu o poţi face, nu o poţi practica: trebuie doar să o înţelegi.
Oricând găseşti timp doar pentru a fi, renunţă la orice ai putea face. Gândirea înseamnă a face ceva, la fel concentrarea, la fel contemplarea. Chiar dacă pentru o clipă nu faci nimic şi eşti centrul tău, relaxat total – aceea este starea de meditaţie. Îndată ce ai deprins o, poţi rămâne în această stare oricât de mult vrei; la final poţi rămâne în această stare douăzeci şi patru de ore pe zi.
Odată ce devii conştient de felul în care fiinţa ta poate rămâne nedistrasă, poţi începe încet încet să faci ceva, fiind atent ca mintea să nu ţi fie tulburată. Aceasta este a doua parte a meditaţiei – în primul rând să înveţi cum să exişti numai, apoi să înveţi mici acţiuni: curăţarea podelei, să faci un duş, dar să te menţii centrat. Apoi poţi face lucruri complicate.
OSHOMeditaţia–Prima şi ultima libertate
14 septembrie 2010 la 19:51
Atunci când nu faci nimic – la nivel de corp, minte, la nici un nivel –, când orice activitate a încetat şi exişti pur şi simplu, acest lucru înseamnă meditaţie!
Foarte tare comentul asta ...:)