ENERGIA NOUA

Cele câteva exerciţii care urmează, simple, accesibile tuturor, fundamentează însăşi ideea de meditaţie, care înainte de orice constă în:

o postură corectă;

o respiraţie adâncă;

atenţie acordată clipei si corpului;

purificare a mentalului;

existenţă în lume.

Dar putem medita şi în cea mai mare parte a gesturilor cotidiene; este vorba atunci de o atitudine a spiritului, de o concentrare asupra fiecărui act.

Pentru Larousse, a medita constă în a face un examen interior, a reflecţie. Totuşi a reflecta este una si a medita alta; să spunem că am putea vorbi de o prezenţă plină de atenţie. Şi chiar în această prezenţă, un univers infinit se dezvăluie puţin câte puţin: cel al nostru.

Cunoaste-te pe tine însuţi şi...

Relaxarea în tăcere

Culcă-te pe un covor sau o împletitură, într-o cameră bine

aerisită. Constientizează-te pe tine însuţi, ca si pardoseala.

Expiră de mai multe ori încet şi adânc, strângându-ţi abdomenul.

Apoi, nemişcat, concentrează-te asupra degetelor de la picioare.

Simte-le existenţa. Percepe-le încordările. Destinde-le.

Respiră cu regularitate, numai pe nas/

Acţionează la fel, urcând de-a lungul corpului, asupra tuturor părţilor importante: labele picioarelor, gambe,genunchi,coapse, vintre, fese, spate, pântece, cuşcă toracică, umeri, gât, cap, frunte, obraji, ochi, ceafă, bărbie, braţe, mâini, degete.

Expiră încet, de mai multe ori. Lasâ-ţi corpul să plutească. Fii doar

senzaţie şi nu gând.

Ridică-te, întinde-te de câteva ori. Apoi, cu ambele mâini,

masează-ţi partea cărnoasă dintre gât si umăr, frământ-o.

Răsuceste-ţi capul de la stânga la dreapta si invers; pe urmă

apleacă-1 cât poţi de mult în faţă si în spate.

Udă-ţi mâinile si faţa cu apă rece, spală-te pe dinţi.

Zâmbeste-ţi în oglindă. Zâmbeşte.

Relaxarea cu muzică

întinde-te în aşa fel încât o sursă muzicală să se afle cu faţa spre picioarele tale; casetofon sau combină muzicală, nu are importanţă, dar difuzorul trebuie aşezat pe sol, la nivelul tălpilor şi al corpului.

Alege o muzică nici pasională, nici sacadată, dramatică sau grandioasă. Melodia să fie simplă, să evolueze în spirală, ca în nişte ragas indiene, ca în cânturile gregoriene sau în compoziţiile lui Terry Riley, care sunt ideale pentru genul acesta de exerciţiu. Nivelul sonor depinde de percepţia fiecăruia, dar trebuie să simţi muzica invadându-ţi corpul, de la picioare până la cap. Pentru asta, nu e nevoie ca volumul să fie prea puternic, cum s-ar crede, fiindcă senzaţia de acuitate auditivă şi senzaţia de vibraţie sonoră asupra corpului se dezvoltă pe măsura concentrării atenţiei asupra muzicii.

întins pe jos, expiră încet, profund.

Apoi, păstrând o respiraţie calmă, amplă, percepe sunetul în tălpile picioarelor si fă-1 să urce încet în tot corpul, oprindu-te asupra părţilor pe care le simţi obosite sau încordate si destinde- le pe îndelete. Opreste-te şî asupra sexului, a pântecelui, a plămânilor, respiră muzica prin fiecare parte a feţei: gură, nas, ochi. obraji, frunte, urechi. Lasă-te să fii pe de-a-ntregul muzică, aboleşte spaţiu-timpul.

Dacă mentalul începe s-o ia razna, sileşte-1 să rămână concentrat asupra sunetului, a corpului; e posibil să repeţi de mai multe ori mişcarea, dar totdeauna de la picioare Ia cap. Ridică-te atunci când doreşti asta si când te simţi relaxat; fă aceleaşi mişcări ca la încheierea relaxării în tăcere.

Cele două exerciţii sunt foarte eficiente si regenerează fiinţa. Durata minimă: un sfert de oră; să se practice atunci când se simte nevoia. Ideal — la sfârşitul zilei.

Aceştia sunt primii paşi ai meditaţiei; să ştii să te destinzi, să te goleşti

interior de griji şi preocupări. Pur şi simplu să exişti în corpul tău.