Creierul este un minunat receptor, conceput pentru a capta, a adăposti şi amplifica gânduri de toate frecvenţele. Diferite părti ale creierului captează şi electrizează gândurile după densitatea lichidului prezent în celulele lor; o anumită parte a creierului primeşte şi amplifică numai gânduri cu frecvenţa superioară, altele numai gânduri cu o frecvenţă inferioară.
Contrar a ceea ce se crede în general, nu creierul este cel ce crează gândul. Creierul nu face decât să permită gândului de a fi captat. El a fost conceput de Dumnezeu numai în vederea captării gândurilor venite din spiritul fiinţei voastre, de a le transforma în electricitate, de a le amplifica şi a le propaga prin tot corpul în aşa fel pentru a fi înţelese.
Tehnicienii voştri au pus la punct ceea ce se numesc receptoare radio. Acestea sunt prevăzute cu butoane permiţând a fi conectate pe diferite frecvenţe de unde. Acelaşi lucru se petrece şi cu creierul vostru, el trebuie să se poată conecta pe diferite frecvenţe de gândire. Pentru aceasta creierul este dotat cu o puternică comandă, glanda pineala, situată între emisfera dreaptă şi stângă a creierului şi de asemenea cunoscută sub numele de cea de-a 7-a pecete (chakra). Funcţia sa este de a activa diferitele părti ale creierului, ca să poată capta toate frecvenţele de gânduri.
Glanda pineală este efectiv uluitoare. Unii o numesc „al treilea ochi”. Ea are înfăţişarea unei pere cu o gură la locul cel mai strâmt şi cu petale. Această glandă guvernează creierul şi aceasta graţie unui sistem complex de circulaţie hormonală. Glanda pineală , care este o glandă endocrină, secretă hormoni care apoi se răspândesc în glanda pituitară (o altă glandă endocrină care este situată la partea inferioară a creierului). Glanda pituitară sau a 6-a pecete (chakra) are ca funcţie amplificarea gândurilor ca să se poată propaga în întreg corpul. (de fapt glandele endocrine nu sunt chakrele care sunt vortexuri, roţi, vârtejuri energetice în formă de con cu vârful în interiorul corpului şi baza circulară spre suprafaţă. Chakra (în limba sanscrită) se traduce roată şi este zona de translaţie dinspre subtil spre fizic şi are un anumit număr de petale - canale energetice, direcţii de vibraţie specifice. Fiecărui centru energetic subtil îi corespunde o glandă endocrină care este de natură fizică.
Buna funcţionare a organelor depinde de circulaţia hormonală. Glanda pineală este cea care prin hormonii ce-i secretă incită celelalte glande endocrine la o bună secreţie, astfel ca să se realizeze ceea ce se numeşte echilibru hormonal. Ceea ce determină abundenţa circulaţiei hormonale, sunt gândurile. Cu cât frecvenţele captate sunt mai ridicate, cu atât mai mult glanda pineală va activa glanda pituitară astfel creierul va putea capta gânduri cu frecvenţă şi mai superioară.
Dar care este procesul ce permite unui gând de a fi înţeles? În momentul când un gând traversează câmpul auric, el nu este definit, nefiind nici judecat, nici alterat - gândul se poate naşte nelimitat. După aceea, când combustibilul unui gând ajunge la creier, trece prin partea superioară a emisferei din stânga, acolo unde rezidă facultăţile intelectuale şi de judecată, acolo se exprimă egoul alterat. Toate gândurile admise ajung la creier, unde sunt transformate în curent electric, în acea parte a creierului ce a fost activată de glanda pineală. De acolo, curentul este transmis glandei pituitare.
Corpul pineal guvernează sistemul nervos central. El adună gandurile, le amplifică apoi le propulsează în sistemul nervos centra l -care poate fi comparat cu o cale de gânduri electrificate. Curentul electric fabricat de corpul pineal se răspândeţte în fluidul sistemului nervos central, el coboară în coloana vertebrală şi irigă astfel nervii şi ansamblul celulelor din corp.
Fiecare celulă din corpul vostru este hranită prin intermediul sângelui, cu fermentaţiile consecutive a acţiunii enzimelor asupra alimentelor. Când un gând, transformat în curent electric, pătrunde în celule este ca o scânteie de lumină. Această scânteiei se comunică celulelor, face să se răspândească gazele, provocând astfel sciziunea celulelor. Acest proces care este cunoscut sub numele de cloning permite regenerarea şi duplicarea celulelor; în aşa fel încât tot corpul este hrănit de un singur gând - de unde putem spune că viaţa este menţinută în celule prin efectul gândurilor ce permiteti să fie captate moment de moment.
In consecintă, gândul hrăneşte continuu fiecare celulă din corp şi corpul răspunde în întregime impulsurilor sale electrice. Corpul vostru în întregime! Efectul unui gând este resimţit în fiecare celulî din corp şi senzaţia, sentimentul astfel creat merge în suflet, care îl înregistrează.
Sufletul vostru este comparabil cu un ordinator înregistrând într-un mod imparţial, absolut ştiintific, orice senzaţie resimţită în corpul vostru. Când resimţi o emoţie, este efectul unui gând care a percutat câmpul vostru de lumină, spiritul fiinţei voastre, apoi fiind acceptat de creier şi trimis sistemului nervos central şi în final resimţit de fiecare celulă a corpului vostru. Apoi, sufletul înregistrează această senzaţie sub formă de emoţie, de sentiment. Ea devine astfel o referinţă, ceea ce numim memorie.
Memoria nu este măsurabilă. Memoria este esenţă; ea nu poate fi socotită ca imagine ci ca emoţie. Este emoţia care crează imaginea. Sufletul nu înregistrează nici imagini, nici cuvinte. El nu face decât să înregistreze emoţiile la care este îndemnat. Când sunt senzaţii în corpul vostru, sufletul şi le însuşeşte şi caută în banca sa de memorii asemănări. Si aceste asemănări îi sunt furnizate de partea creierului care judecă, ceea ce numiţi intelect. Ea este cea care poate identifica emoţiile şi găsi cuvinte pentru a le descrie.
Toate descrierile pe care le faceţi sunt bazate pe impresii, pe sentimente venind dintr-o trăire emotivă. Dacă puteţi să recunoaşteţi o specie de floare, este pentru faptul că aţi mai văzut, atins, mirosit. Dacă puteţi recunoaşte mătasea, este pentru că o asociaţi cu diferite senzaţii specifice, la o trăire emotivă specifică. Aceste informaţii le-a cules sufletul dvs, în trecut. În consecinţă, atunci când o senzaţie este resimţită în corp, sufletul o captează şi caută în banca sa de date, senzaţii analoage, izvorate din experienţe anterioare. Apoi informaţia găsită şi retrimisă la creier pentru a-i arăta că gândul a fost înţeles, adică pe deplin înţeles prin corp. Un gând nu este înţeles numai prin creier, ci prin întreg corpul. Si porţiunea din creier care judecă, va găsi cuvinte capabile să descrie emoţia resimţită.
Un gând este înţeles graţie sensibilităţii. Cunoaşterea relevă în întregime, sensibilitate, senzaţie. Nici un gând nu poate fi cunoscut şi înţeles dacă n-a fost resimţit; senzaţia este cea care permite identificarea. Aşadar, pentru a cunoaşte un gând, trebuie să îl resimţi, adică să-l trăieşti în întreg corpul. Stiinţa singură nu este suficientă, trebuie de asemenea să simţi. Odată cu senzaţia, sentimentul există, puteţi spune: „Stiu, cunosc. Am sentimentul.”
In dvs, maeştrii mult iubiţi, stă poarta deschisă asupra a toată cunoaşterea. Flacăra ce arde în dvs este identică aceleia ce dansează în fiecare atom, în fiecare stea, în fiecare celula - în tot ceea ce este. Cele două flăcări sunt identice. Este principiul luminii care vă permite să înţelegeţi unitatea cu toată viaţa; căci lumina care acordă credit sentimentelor în sufletul vostru, este aceeaşi care dă viaţă florilor, stelelor şi tuturor lucrurilor care sunt. Este raţiunea pentru care aveţi aptitudinea de a cunoaşte orice. Dar a cunoaşte aici nu vrea să însemne a înţelege cu intelectul - intelectul care la limită ştie să discute cu elocinţă, cu cuvinte lipsite de sens. Cunoaşterea unei flori se obţine graţie fiinţei profunde, graţie sentimentelor.
Este posibil de a înţelege esenţa unui lucru prin frecvenţa la care vibreză emoţia. Dacă vreţi să cunoaşteţi un lucru, nu este nevoie decât să vă autorizaţi de a o resimţi; cunoaşterea pe care o veţi avea, va fi cea corectă.
Cum creează gândurile experienţele vieţii noastre? Corpul pineal este ceea ce numim pecetea cunoaşterii permiţând manifestarea. Orice cunoaştere care se sprijină pe captare devine întâi realitate în corpul vostru ca senzaţie, ca emoţie. Si cu cât un gând este mai nelimitat, cu atât frecvenţa este mai înaltă şi senzaţia resimţită este puternică şi ridicată, senzaţia resimţită este apoi înregistrată în suflet şi sentimentul ce rezultă se răspândeşte în aură ca speranţă. Speranţa la rândul ei activează undele electromagnetice ale câmpului luminos, încât atrage spre sine, ca un magnet lucrurile în acord cu gândurile sale. În ce scop? Pentru a face experienţa gândurilor în realitatea tridimensională şi obţine prin trăire ceea ce se cheamă înţelepciune.
0 Response to "Cum creează gândurile experienţele vieţii noastre?"
Trimiteți un comentariu