Una dintre strategiile favorite ale egoului pentru a se consolida este aceea de a se lamenta.
Fiecare lamentaţie re prezintă o mică istorioară pe care mintea o ticluieşte şi în care voi credeţi fără rezerve. Că vă plângeţi cu voce tare sau doar în gând nu are nicio importanţă. Unele egouri care nu au prea multe lucruri cu care să se identifice supravieţuiesc fără probleme doar prin a se lamenta. Atunci când sunteţi în stăpânirea unui astfel de ego, a vă lamenta devine un obicei; vă plângeţi în special de ceilalţi oameni şi, desigur, obiceiul este inconştient, ceea ce înseamnă că nu ştiţi ce faceţi. Aplicarea de etichete mentale negative oamenilor, fie deschis, fie, cel mai adesea, atunci când le vorbiţi altora despre ei sau când doar vă gândiţi la ei, este în mod frecvent o parte componentă a acestui şablon.
Insultele reprezintă forma cea mai grosolană a acestui gen de etichetări şi a nevoii pe care o
manifestă egoul de a avea dreptate şi a triumfa asupra celorlalţi: „ticălos, bastard, căţea” — toate sentinţe definitive ce nu pot fi contestate. La nivelul următor pe scara inconştienţei găsim urletele şi strigătele şi, nu mult mai jos, violenţa fizică.
Resentimentul este emoţia care însoţeşte lamentarea şi etichetarea în minte a oamenilor şi
care adaugă chiar mai multă energie egoului. Resentiment înseamnă amărăciune, indignare,
mâhnire sau sentimentul de a fi fost ofensat. Sunteţi nemulţumiţi de lăcomia celorlalţi, de necinstea lor, de lipsa lor de integritate, de ceea ce fac, de ceea ce au făcut în trecut, de ceea ce au spus, de ceea ce n-au reuşit să facă, de ceea ce ar fi trebuit sau n-ar fi trebuit să facă. Egoul iubeşte această atitudine, în loc să treceţi cu vederea inconştienţa celorlalţi, voi o faceţi parte integrantă a identităţii lor. Cine este cel care face acest lucru? Inconştienţa din voi, egoul. Uneori, „vina” pe care i-o găsiţi altcuiva nici măcar nu există. Este în totalitate o interpretare greşită, proiecţia unei minţi condiţionate să vadă inamici şi să se considere pe sine corectă sau superioară. Alteori, e posibil ca vina să fie reală, dar concentrându-vă asupra ei, uneori prin excluderea oricărui alt aspect, o amplificaţi. Şi elementele faţă de care luaţi atitudine în cazul celorlalţi sunt cele pe care le consolidaţi astfel în voi înşivă.
Lipsa de reacţie faţă de egoul celorlalţi reprezintă una dintre cele mai eficiente modalităţi nu
doar de a transcende propriul vostru ego, ci şi de a dizolva egoul uman colectiv. Dar veţi simţi în voi această lipsă de reacţie doar atunci când veţi recunoaşte egoul ca fiind cauza comportamentului unei persoane, comportament ce reprezintă expresia disfuncţiei umane colective. Arunci când înţelegeţi că nu este ceva personal, nu vă va mai apărea necesitatea de a reacţiona ca şi cum ar fi fost personal.
Nereacţionând faţă de manifestările egoului veţi avea adesea capacitatea de a iniţia echilibibrul. Nucleul egoului mental în cazul celorlalţi, iar acesta înseamnă conştiinţă necondiţionată opusă celei condiţionate.
Este posibil ca din când în când să fiţi nevoiţi să luaţi măsuri practice pentru a vă proteja de
persoane profund inconştiente. Puteţi face lucrul acesta fără să-i transformaţi în duşmani. Cea mai mare protecţie o reprezintă totuşi faptul de a fi conştienţi. Cineva vă devine duşman dacă
personalizaţi inconştienţa pe care o reprezintă egoul. Lipsa de reacţie nu este semn de slăbiciune, ci de putere. Un alt termen pentru lipsa de reacţie este iertarea. A ierta înseamnă a trece cu vederea sau, mai curând, a trece peste. Treceţi peste ego şi ajungeţi la sănătatea mentală existentă în fiecare fiinţă umană ca esenţa sa.
Egoului îi place deosebit de mult să se plângă şi să nutrească resentimente nu doar în legătură
cu alţi oameni, ci şi în legătură cu situaţiile. Ceea ce puteţi face cu o persoană, puteţi face şi cu o situaţie: o puteţi transforma într-un inamic. De aici rezultă atitudini de genul: n-ar fi trebuit să se
întâmple aşa ceva; nu vreau să mă aflu aici; nu vreau să fiu nevoit să fac asta; mi se face o nedreptate.
Iar duşmanul cel mai mare al egoului este, desigur, momentul prezent, adică viaţa însăşi.
Nu trebuie să se facă o confuzie între atitudinea unei persoane care se plânge de ceva şi cea a
unei persoane care informează o alta în legătură cu o greşeală sau o lipsă, astfel încât să facă posibilă remedierea. Iar a înceta să vă mai plângeţi nu înseamnă neapărat să toleraţi un comportament urât sau o însuşire negativă. Nu este nicio urmă de ego în a spune ospătarului că supa este rece şi trebuie încălzită — dacă vă rezumaţi la fapte, care sunt întotdeauna neutre. „Cum îndrăzneşti să-mi serveşti supa rece ...” — aceasta înseamnă că vă plângeţi. Există aici un „mie” care adoră să se simtă jignit la modul personal de supa rece şi care are de gând să profite din plin de situaţie, un „mie” căruia îi place la nebunie să arate că cineva a greşit. Această exprimare a nemulţumirii despre care vorbeam mai sus se află în slujba egoului, nu în cea a schimbării. Uneori devine evident faptul că egoul nu doreşte cu adevărat schimbarea, ca să se poată plânge în continuare, încercaţi să prindeţi, adică să sesizaţi vocea din mintea voastră în chiar momentul în care se plânge de ceva şi să vedeţi atunci exact ce reprezintă ea: vocea egoului, nimic mai mult decât un şablon condiţionat, un gând. Ori de câte ori sesizaţi vocea aceea veţi realiza, de asemenea, că nu sunteţi vocea, ci acela care este conştient de ea. De fapt, sunteţi conştiinţa care conştientizează acea voce. În fundal este conştiinţa; în prim-plan este vocea, gânditorul, în acest mod vă eliberaţi de ego, de mintea neobservată, în momentul în care
conştientizaţi egoul, acesta nu mai este în adevăratul sens al cuvântului egoul, ci doar un şablon
mental vechi, condiţionat. Egoul implică absenţa conştientizării. Conştiinţa şi egoul nu pot exista laolaltă. Vechiul şablon al minţii şi deprinderea mentală mai pot supravieţui şi reapărea un timp
deoarece beneficiază de impulsul în spatele căruia stau mii de ani de inconştienţă umană colectivă, dar de fiecare dată când este recunoscut, egoul devine tot mai slab.
ECkart Tolle- Un pamant nou
0 Response to "Transcende propriul vostru ego"
Trimiteți un comentariu