Relativitatea perceptiei




Tom Kenyon
Cercetatorii in domeniul neurologiei au ajuns la concluzia ca creierul fiecarui om este diferit si unic. Desigur, exista structuri si functii comune, dar modul in care se interconecteaza si functioneaza aceste zone din creierele noastre difera enorm de la o persoana la alta. Asemenea fulgilor de nea, nu exista doua creiere identice.
De aceea, si perceptia despre lume este unica si personala. Doua persoane care asculta aceeasi piesa muzicala sau aceleasi sunete pot avea, cu usurinta, reactii diferite. Iar aceste reactii foarte personale au la baza modul in care creierele lor proceseaza sunetul, dar si simtul individual de sine (in functie de experientele si credintele culturale).
Cu totii avem gusturi unice in ceea ce priveste sunetele si muzica, dar aici ma refer la aspecte mai profunde decat simplele preferinte – la ceva ce are de a face cu modul in care pastram la un loc perceptiile noastre asupra realitatii.
Faptul ca ne cream propria perceptie asupra realitatii poate parea un concept neobisnuit pentru unii. Dar, pentru mine, fiindca am lucrat multi ani cu stari modificate de constiinta, ideea este evidenta, daca privim dincolo de aparente.
Ganditi-va la perceptia timpului. Tehnocultura noastra vestica sustine conceptia consensuala, conform careia timpul actioneaza indiferent de perceptia noastra. Si chiar daca acest lucru este adevarat in cazul ceasurilor (de exemplu, timpul mecanic), nu acelasi lucru este valabil in cazul perceptiei noastre personale asupra timpului (biologic si psihologic).
De exemplu, daca participati la un seminar sau faceti ceva care va mentine atentia treaza, timpul parca „zboara”, odata cu vorbele. Dar daca sarcina pe care o indepliniti este plictisitoare si nu va antreneaza mintea, atunci timpul „se misca precum melcul”.
Exista si o alta zona a experientei umane, in care perceptia timpului poate fi modificata in mod semnificativ – visele. In timpul visarii, creierul produce o multime de unde Teta si Delta, care sunt unde cu actiune lenta. Atunci cand se produc astfel de unde de joasa frecventa, exista tendinta ca atentia noastra sa se focalizeze asupra lumii interioare. Perceptia noastra asupra lumii exterioare si simtul spatiului si timpului se modifica, iar lumile launtrice ale perceptiei noastre tind sa devina mai pline de viata.
Visele pot fi extrem de neobisnuite, irationale si, adesea, pot modifica natura perceptiei timpului. De exemplu, ati putea vedea in vis un ceas. Iar acest ceas din vis ar putea incepe sa functioneze in mod irational. Limbile sale ar putea sa se roteasca in sens invers, indicand faptul ca visul va poarta inapoi, in timp. Sau, limbile se por roti inainte, cu mare viteza, indicand faptul ca sunteti purtati intr-un timp din viitor. In „lumea reala”, o asemenea intamplare ne-ar face sa cautam motivele defectarii ceasului. Dar, in vise, acest gen de ciudatenii sunt acceptate, de obicei, ca manifestari ale naturii specifice realitatii din vis.
Daca meditati in mod constant sau practicati alte tehnici de introspectie, presupun ca ati intalnit o alta forma de perceptie modificata a timpului. Cei care mediteaza afirma, in mod obisnuit, ca perceptia lor asupra timpului se intensifica, se diminueaza sau, in anumite cazuri, inceteaza complet.
Este interesant faptul ca oprirea timpului este insotita adesea de o incetare temporara a respiratiei. Pe moment, persoana nu mai respira. Iar in aceasta fereastra de liniste, se petrec adesea tot felul de fenomene mentale neobisnuite. Yoghinii din toate traditiile importante descriu aceasta stare unica a corpului si a mintii – numita adesea Samadhi, in traditia ioghina hindusa.
Traditiile popoarelor indigene ale lumii vorbesc si ele despre oprirea timpului. Pentru ei, aceasta creeaza o fereastra sau un portal prin care se poate patrunde in alte lumi. Iar una dintre abilitatile samanice necesare in aceste traditii este capacitatea de a modifica, prin intentie, perceptia asupra timpului.
Ca vindecator prin intermediul sunetelor, mi se pare fascinant faptul ca, realmente, fiecare traditie samanica foloseste forma sunetului, pentru a deschide porti catre alte lumi. Cel mai obisnuit instrument este, de buna seama, toba samanica. Dar, sunt si alte instrumente ce pot fi folosite pentru inducerea starii de transa.
Capacitatea sunetului de a modifica perceptia noastra asupra timpului si spatiului izvoraste din neuropsihologia creierelor noastre.
Studiile au aratat, in mod clar, ca atunci cand sunetele sau muzica pura – fara cuvinte – sunt procesate de catre creier, se manifesta o tendinta de diminuare temporarta sau chiar o suspendare a functiilor emisferei stangi, cum ar fi logica, limbajul si succesiunea in timp. Totodata, functiile emisferei drepte, cum ar fi perceptia asupra spatiului, inovatia sau paradoxul, se amplifica. Dintr-o perspectiva strict neuropsihologica, acest lucru explica cum si de ce sunt generate experientele neobisnuite, de catre sunete – cum sunt sunetele catalitice pe care le creez in timpul workshop-urilor si muzica psihoacustica pe care o inregistrez.
In taramul activitatii emisferei drepte exista un loc in constiinta, pe care eu il numec taramul Woo-woo, in care lucrurile devin foarte interesante. Este vorba de faptul ca, atunci cand partea dreapta a neocortexuloui chiar functioneaza, perceptia se schimba, iar multe persoane descriu modificari ale modului in care percep timpul si spatiul.
Unii oameni se simt bine si chiar se bucura de modificarea perceptiilor asupra timpului si spatiului; altii se simt amenintati de aceste stari. Diferenta dintre aceste reactii opuse tine de modalitatile diferite de procesare ale creierului si de psihicul fiecaruia.
Modificarea perceptiei asupra timpului si spatiului
Imi amintesc un workshop de acum cativa ani, in care am predat o tehnica de meditatie yoghina, care altera in mod spectaculos perceptia asupra timului si spatiului. Pe la mijlocul cursului, o participanta s-a plans ca percepea prea mult spatiu. De fapt, ea simtea spatiul dintre atomii din corp si era foarte dezorientata din cauza acestei senzatii. Aceasta remarca mi-a indicat faptul ca ea era in mijlocul unei intense activitati a emisferei drepte si, desi ceilalti participanti se bucurau de propriile lor senzatii de spatialitate, ea se simtea in pericol.
De asemenea, ea a spus ca simtea un gust metalic in gura, acesta fiind un fenomen ciudat, pe care l-am experimentat si eu si altii uneori, in timpul unor puternice stari de modificare a constiintei. Eu cred ca acesta este un tip de detoxifiere – subiect pe care il voi aborda imediat. Dar acum, sa revenim la cursanta care experimentase prea mult spatiu.
Logic vorbind, probabil ca aceasta persoana nu a putut vedea sau simti spatiul dintre atomii corpului sau. Simtul vederii noastre nu are capacitatea de a vedea lucruri atat de minuscule precum atomii si, cu atat mai putin, spatiile dintre ei. Iar simtul nostru kinestezic, tactil, nu ar putea inregistra nici el lucruri de dimensiuni atat de mici.
Dar, in cunoasterea yoghina, constiinta poate percepe in mod direct asemenea lucruri, in timpul anumitelor tipuri de stari meditative (ex.: in timpul unei activitati intense a emisferei drepte).
Aceasta persoana s-a speriat de modificarea perceptiei sale asupra spatiului din corp, care i-a violat simtul cunoscut al realitatii si, in loc sa se amuze de aceasta stare sau sa o exploreze, ea s-a temut de intreaga experienta. Starea de disconfort era atat de puternica, incat, in cele din urma, am ajutat-o sa paraseasca taramul Woo-woo si sa reintre in realitatea care-i era familiara. Odata revenita la ”normalitate”, senzatia de spatialitate si starea de neliniste au disparut. Cum am reusit sa realizez aceasta manevra psihologica? Pur si simplu, i-am vorbit despre ceea ce se intamplase. In procesul de limpezire a experientei sale, emisfera cerebrala stanga a fost antrenata si, pe masura activarii acesteia, activitatea emisferei drepte s-a diminuat, punand capat vizitei in taramul Woo-woo.
Istoria personala si toxicitatea emotionala
Pe langa reactiile noastre personale si unice la modificarile de perceptie asupra timpului si spatiului, exista un alt element important in detoxifierea spirituala – istoria personala si toxicitatea emotionala.
Una dintre experientele mele personale legate de toxicitatea emotionala din timpul starilor modificate a avut loc cu multi ani in urma, pe cand participam la o serie de sesiuni de tehnici de respiratie, conduse de un terapeut. In timpul uneia dintre primele sesiuni, am avut senzatia ca sunt inundat de o lumina alba si am trait un puternic sentiment de iubire neconditionata; apoi am iesit din starea de visare, izbindu-ma de un zid de amintiri adanc reprimate.
Timp de un minut, am respirat conform unui anumit tipar de respiratie, iar, in urmatorul moment, am iesit din camera, prins in spirala tumultului emotional. Mintea mea a fost catapultata in trecut, intr-o serie de amintiri timpurii; apoi, subit, m-am simtit rau. Propria-mi respiratie imi mirosea urat si aveam un gust amar in gura.
Pe masura ce instructorul meu ma ghida prin aceasta mocirla emotionala, atat la nivel emotional, cat si fizic, am avut, dintr-o data, o ciudata senzatie mentala – ca o alta versiune de-a mea statea langa mine si vomita. Aceasta ciudata experienta atat de vie a durat cateva minute, apoi, cand dublura mea si-a golit in intregime stomacul, suferinta fizica pe care o simtisem a disparut brusc.
De atunci, am observat ca persoanele aflate sub influenta unor amintiri cu o mare incarcatura emotionala negativa, care fac anumite terapii sau trec prin anumite experiente transformatoare, au, uneori, impulsul de a vomita – iar alteori, chiar fac, fizic, acest lucru,
Uneori, oamenii vorbesc despre un gust amar sau metalic pe care il simt in gura si/sau un miros neplacut, atunci cand elibereaza emotii suprimate. Eu presupun ca, intr-un anume fel, emotiile negative se transpun intr-o energie subtila care are proprietati toxice. Iar uneori, aceste toxine energetice pot fi percepute prin gust si miros. Dupa parerea mea, daca aceste energii toxice sunt mentinute mult timp in tesuturi, ele pot avea efecte distrugatoare asupra sanatatii celulelor.
Ipoteze
Va rog sa luati aminte ca ceea ce urmeaza reprezinta o ipoteza personala de lucru, bazata pe treizeci de ani de studii personale si clinice. Dar, vreau sa fie foarte limpede, este vorba doar de opinia mea, care poate sau nu poate fi exacta. Oricum, acest tip de harta mentala m-a ajutat enorm, ori de cate ori m-am confruntat cu abundenta de fenomene neobisnuite, care apar in jurul starilor modificate de constiinta.
Cei patru tigrii
As vrea sa va spun ca exista patru elemente (cei patru tigrii) responsabile pentru ceea ce eu numesc detoxifiere psiho-spirituala. Ma refer la aceste elemente numindu-le tigri, fiindca, atunci cand sunt stimulate toate patru, ele pot crea o forta asemanatoare fortei tigrilor salbatici.
Ne-am referit deja la doua dintre ele: 1) modificarea perceptiei asupra timpului si spatiului si 2) istoria personala si toxicitatea emotionala. Celelalte elemente din cvartetul nostru sunt doua tipuri diferite de cai energetice subtile din corpul nostru. Primul sistem de cai energetice, numite meridiane, a fost descris de catre taoistii Chinei antice si este folosit de acupuncturisti. Al doilea sistem de cai energetice, numite nadis-uri, sunt cunoscute si folosite de yoghinii avansati, pentru influentarea constiintei insasi.
Meridianele
Primul meu contact cu ideea de meridiane s-a produs pe cand studiam creierul, in cadrul Cercetarii Acusticii Creierului, pe care am creat-o in 1983, in scopul documentarii stiintifice a efectelor sunetelor si muzicii, asupra tratarii creierului.
Acest interes pentru efectele sunetelor si muzicii asupra creierului s-a nascut din munca mea de psihoterapeut – adica, din credinta mea ca sunetele si muzica pot aprofunda si accelera procesul psihoterapeutic. Aceasta credinta m-a obligat sa inteleg mai bine procesele creier/minte implicate, fiindca era inceputul anilor `80, cand se stiau foarte putine lucruri despre acest fenomen. Intrucat nici eu nu eram specialist in studierea creierului, mi-am unit fortele cu diferiti cercetatori in domeniul bio-comportamental, care erau si ei intrigati de ideea ca sunetele si muzica ar fi putut fi folosite pentru a schimba starea creierului si a modifica perceptia.
Acesta a fost momentul in care am dezvoltat o forma unica de tehnologie psihoacustica, demers care a necesitat sute de ore de ascultare a diferitelor tipare de sunet, pentru a documenta efectele lor asupra creierului – in special in conformitate cu masuratorile realizate prin intermediul reprezentarii topografice a creierului (electroencefalogra mei).
Unul dintre cele mai ciudate efecte observate la mine insumi, dupa numeroase ore de ascultare a unor tipare de sunet care modifica starea mintii, a fost faptul ca, uneori, lobii urechii se iritau atat de mult, incat imi era greu sa continui ascultarea in casti, pana ce senzatia nu disparea.
S-a dovedit ca meridianele de acupunctura care trec prin multe dintre organele vitale ale corpului trec prin lobii urechii. Iar anumite tipuri de sunete par sa stimuleze aceste meridiane si, implicit, organele cu care sunt conectate. De asemenea, este posibil ca anumite sunete sa influenteze, in mod direct, sistemul de meridiane din corp, dupa cum cred si unii practicieni ai Taoismului.
Eu cred ca anumite tipuri de sunete pot, intr-adevar, fie sa stimuleze, fie sa inhibe activitatea meridianelor, in timpul unei sesiuni de vindecare prin sunete si/sau al unei experiente transformatoare. Si, adeseori, oamenii au relatat aparitia unor senzatii fizice distincte in anumite organe, in timpul unor expuneri intense la experiente cu sunete sau transformatoare, in general.
De asemenea, am constatat (fapt impartasit de multi acupuncturisti) , ca emotiile suprimate sunt, uneori, “stocate energetic” in organele fizice ale corpului. Astfel, de exemplu, furia este stocata, uneori, in ficat, frica – in rinichi, iar tristetea – in plamani si inima. In timpul unor intense experiente transformatoare, organele corpului pot descarca aceste energii inmagazinate (si amintirile asociate cu acestea) in sistemul corp/minte.
http://groups.yahoo.com/group/editura_foryou/

2 Response to "Relativitatea perceptiei"

  1. C.T says:
    4 iunie 2010 la 18:05

    Universul ne poate modifica viata dupa cum il influentam,la fel si noi avem capacitatea de a ne produce sau vindeca o boala.

  2. MARIA says:
    5 iunie 2010 la 18:58

    Ai foarte mare dreptate. Suntem ceea ce gandim. Te mai astept !

Trimiteți un comentariu