Corpul vostru se descompune în fiecare moment. Atunci când acest proces îşi atinge punctul final, vorbiti despre moarte.
Dar el nu este de fapt ultimul stadiu al procesului care a început încă de la concepţia
. De aceea, nimic nu este mai sigur decât descompunerea organică. Ea este inevitabilă, deoarece face parte dintr-o evoluţie care se desfăşoară în timp şi în spaţiu. A te naşte este sinonim cu a muri. Aceste două verbe nu servesc decât la a distinge începutul şi sfârşitul aceluiaşi proces. Altfel spus, ceea ce voi numiţi “a trăi” este de fapt o moarte lentă. Deoarece se obişnuieşte cu degradarea organismului cu care se identifică şi pe de altă parte, ignoră totul despre existenţă, omul crede că trăieşte, în timp ce, de fapt, nu face decât să se îngreuneze.
Toate activităţile sale, toate proiectele sale, se rezumă într-un fel de autoapărare,exorcism, de negaţie a ineluctabilului. El aderă la o insittuţie religioasă sau la alta din acelaşi motiv. Puţini oameni refuză consolarea bisericii atunci când moartea îşi începe numărătoarea inversă. Ce altceva ar putea fi decât o distrugere personală? Asigurarea ultimă.
Încercaţi să înţelegeţi că toată ştiinţa voastră aparţine în exclusivitate de ceva ce este mort. Această cunoaştere revelează imortalitatea. Corpul este tranzitoriu. El se dezintegrează din clipă în clipă. Observaţi-l!
Conştientizând pe deplin precaritatea acestui vehicol, veţi observa că nu sunteţi el. A cunoaşte ceea ce nu este corpul, a-ţi regăsi sufletul, reinstaurează viaţa reală. Căci sufletul nu s-a născut niciodată şi deci nu va muri niciodată.
Adevărul exista înaintea naşterii corpului vostru. El va exista şi după distrugerea sa. Aceasta înseamnă viaţă. Ea nu este un interval de timp care se scurge între leagăn şi cimitir. Din contra, naşterile şi decesele sunt incidente pe parcursul său.
În timpul meditaţiei, atunci când spiritul este calm şi vid de gânduri, ceva poate fi sesizat, ceva ce este foarte diferit de corp. Nu este accesibil atunci când mentalul vostru este instabil. Aşa după cum fundul unui lac nu este vizibil atunci când suprafaţa sa este parcursă de valuri. Gândurile care vă mişcă spiritul precum tot atâtea valuri, vă ascund adevărul şi vă fac să luaţi suprafaţa drept tot. Fenomenele vă par reale şi credeţi că sunteţi corpul vostru. Această identificare a organismului vă orbeşte în asemenea măsură, încât consideraţi drept viaţă ceea ce nu este de fapt decât o progresie către moarte. Nu v-aţi înşela mai mult dacă aţi crede că, construcţia casei voastre este naşterea voastră şi că demolarea ei ar reprezenta sfârşitul vostru.
Ignoranţa este risipită prin pacificarea spiritului. Iluzia creată de mentalul înfierbântat se evaporă sub efectul liniştii. Marea calmă şi imobilă revelează ceea ce ascundeau valurile. Pentru prima dată se arată oaspetele corpului. Dintr-o dată vedeţi că moartea nu este decât abandonarea unei haine uzate şi îmbrăcarea un veşmânt nou.
Doar bărbatul sau femeia care au înţeles acest lucru sunt cu adevărat vii. Toţi aceia care îşi imaginează că sunt organismul lor fizic, nu sunt încă decât nişte umbre în noapte. Ei visează înnecaţi într-un somn greu, comatos. Au fost totdeauna morţi,viaţa lor nici măcar nu a început.
Dacă nu se trezeşte, fiinţa umană nu va şti niciodată că nu este corpul ei şi ea va continua să-şi ignore identitatea reală, esenţa, viaţa. Planeta este populată deşi cea mai mare parte a oamenilor îşi dau sufletul înainte de a se fi născut cu adevărat, epuizaţi de o luptă inutilă contra mortii, orbi la lumina invincibilă care este adevăratul lor eu.
0 Response to "Viata - energie manifestata"
Trimiteți un comentariu