Vederea la distanţă: profeţii secolului douăzeci





Cuvântul profet ne aduce în minte imaginea unor clarvăzători antici îmbrăcaţi în mantii cu glugă, care fac incursiuni cu ochii deschişi, într-un timp ce va veni. Ştiinţa profeţiei a continuat totuşi până în prezent, sub forma unei profesii respectate, înveşmântată de misterul unei noi denumiri.
În urma cercetărilor întreprinse la prestigiosul Institut de Cercetări Stanford (ICS), în perioada de început a anilor 70, capacitatea de a asista la evenimente care se petrec în alt loc, a fost numită vedere la distanţă.
Cu toate că vederea la distanţă se poate manifesta diferit de la persoană la persoană, procedura generală este aceeaşi pentru fiecare clarvăzător. Deseori se începe printr-o relaxare uşoară cu ochii închişi iar receptorul lucrează cu impresiile senzoriale provocate de evenimente care se pot petrece oriunde pe planetă - în camera alăturată sau într-un loc din deşert, în partea cealaltă a lumii. Antrenat în a distinge între multe feluri de senzaţii, clarvăzătorul atribuie apoi repere fiecărei experienţe, rafinându-şi impresiile, până la a obţine detalii din ce în ce mai reprezentative. Sunete, mirosuri, gusturi, senzaţii şi imagini, toate acestea pot apărea pe parcursul unei astfel de călătorii.
Pregătirea prin care privitorii la distanţă învaţă să accepte şi să înregistreze asemenea impresii, fără nici o părtinire, este criteriul care îi deosebeşte de visătorii obişnuiţi. Cu implicaţii evidente în domeniul spionajului, asemenea capacităţi fac posibilă colectarea de informaţii cu riscuri mult mai mici.

Vederea la distanţă joacă acum un rol important în cadrul sistemelor de siguranţă şi de apărare ale naţiunilor din lumea liberă, în anul 1991, de exemplu, li s-a cerut celor care văd la distanţă şi care lucrează sub auspiciile Corporaţiei Internaţionale de Aplicaţii Ştiinţifice (Science Applications International Corporation - SAIC) să-şi restrângă zona de căutare, pentru a descoperi un anume tip de rachetă, în partea de vest a Irakului.6
Limitând căutarea la regiuni specifice ale teritoriului Irakian, se economisea timp, combustibil, bani şi, bineînţeles, se puteau vieţi omeneşti.
E clar că vederea la distanţă, capacitatea de a a-ţi proiecta conştienta proprie dintr-un loc în altul, a devenit un obiect serios de studiu. În mod ironic, abia acum, în ultimii ani ai celui de-al doilea mileniu, ştiinţa modernă confirmă principiile acestei tehnologii din interiorul nostru, înţeleasă de profeţi acum 2.500 de ani.
Mulţi oameni au primit primele informaţii în legătură cu ştiinţa de a vedea evenimente reale care se petrec la distanţă de la invitaţii emisiunilor de radio, difuzate târziu în noapte.
Impulsionaţi de apropierea noului mileniu, o mulţime de experţi în domeniul viitorului şi al vederii la distanţă pretind că s-ar fi aventurat în lumea unui Pământ din mileniul următor, uneori cu rezultate tulburătoare, dar nu surprinzătoare.
Similar descrierilor altor profeţii, călătoriile îndepărtate în viitorul nostru s-au încadrat în una dintre cele două categorii de experienţe.
Unii clarvăzători au descoperit că nu pot vedea mai departe de anul 2012, anul menţionat de calendarul mayaş şi cel care încheie marele nostru ciclu. În 2012, călătorii în timp au văzut un cu totul alt Pământ. Din poziţia lor din prezent, lumea părea să fi trecut printr-un cataclism. Conform relatărilor lor, nu mai existau clădiri şi nici un semn de desfăşurare normală a vieţii, în raport cu standardele de astăzi.
Aceşti vizionari ai anului 2012 se poate să fi văzut rezultatul descris de clarvăzători şi de profeţi - distrugerea unei mari părţi a lumii noastre în urma unui război mondial.
Alţi clarvăzători ai zilelor noastre, care au privit în viitor, ne prezintă un scenariu similar, referindu-se însă, în plus, la un mare val de foc şi de căldură.
Acest scenariu ne reaminteşte de teoriile care anticipau valurile ciclice de plasmă şi de flux de protoni care călătoresc prin cosmos la intervale uriaşe de timp şi care, uneori, întâlnesc şi Pământul în calea lor. În cazul ambelor scenarii, rapoartele clarvăzătorilor descriu un viitor care nu pare prea promiţător.
Dar, conform unei teme comune multor profeţii care se refereau la trecerea într-un nou mileniu, s-ar putea să existe o alternativă diferită faţă de acest deznodământ.
Gregg Braden-Efectul Isaia

1 Response to "Vederea la distanţă: profeţii secolului douăzeci"

  1. Anonim Says:
    6 aprilie 2011, 12:44

    Am avut un vis despre sfarsitul lumii:mai intai era noapte si au inceput sa se vada tot felul de lumini pe cer si am inteles ca era un fel de invazie extraterestra.Aveam sentimentul ca nu erau buni.Apoi era ziua si am vazut un meteorit cazand dinspre N-V spre Sud.A urmat un vant mare si fierbinte si zburau tot felul de chestii pe langa mine.Cumva am supravietuit dupa toate acestea,aveam un sentiment de fericire pentru ca toti ai mei supravietuisera si dintr-o data am vazut gradina vecinului ca a inverzit si era plina cu pomi infloriti.Lumea aceasta de dupa dezastru s-a transformat dintr-o data intr-un paradis.Ceea ce m-a facut sa postez acest vis a fost faptul ca l-am visat de vreo 2 ani si in gradina vecinului nu exista nici un pom .In primavara aceasta vecinul a plantat pomi fructiferi in toata gradina.

Trimiteți un comentariu