ENERGIA NOUA

Apararea lui Galilei - Octavian Paler
cititi si Carmen
Donca
Romeo Ruse
Daniel

Dacà sînteti gelos din competitie cu toatà lumea din jurul vostru - cum puteti ajunge la voi însivà ? Lumea este prea mare si sînt atîtia oameni, si voi sînteti în competitie cu toatà lumea, si chiar ... sînteti! Cineva are o fatà frumoasà, cineva are un pàr frumos, cineva are un trup proportionat frumos, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva este pictor, cineva este poet... Cum và puteti descurca ? Toate acesteasi voi singuri în competitie ? Veti înnebuni ! Si asta face toatà umanitatea . Aruncati competitia, aruncati gelozia .

Este absolut fàrà sens .

Este un mijloc de torturà, astfel încît sà nu puteti fi niciodatà voi însivà - pentru cà acesta este singurul lucru de care se tem religiile . Dacà sînteti voi însivà atunci descoperiti multumirea, împlinirea, extazul .

Atunci cui îi mai pasà de Divin ? Voi sînteti Divinul.

Ati gustat divinitatea din voi. Acum nu và mai deranjeazà nici împàratul, pentru cà nu mai gînditi cà và este superior. Cum ar putea sà và fie superior ? Ati gustat ceva atît de nemaipomenit ca dimensiune încît el nu poate fi decît un biet om... Puteti sà simtiti chiar compasiune pentru el, dar nu và veti simti inferior pentru cà stiti cà acel lucru pe care tocmai l-ati descoperit, el îl poartà înlàuntrul lui. Nu este o diferentà calitativà între voi. Singura diferentà este exterioarà: în haine, în titluri, în elefantul pe care stà regele. Dar acestea nu sînt diferente reale, nu sînt diferente care constituie o diferentiere adevàratà. In interiorul vostru veti gàsi liniste, pace, comori inestimabile. Si gàsindu-le stiti cà toatà lumea le are; chiar dacà stie sau nu. Dar în ceea ce priveste existenta, toatà lumea are frumusetile lumii, universului; toate extazurile si dansurile universului. Da, în diferitele moduri în care acestea sînt exprimate. Nu este nevoie sà ne gîndim cà cineva care le exprimà prin dans este mai bun decît cineva care le exprimà prin cîntec, sau decît cineva care le exprimà prin tàcere. Ceea ce se exprimà este acelasi extaz . Si veti descoperi aceasta cînd veti intra în lumea singuràtàtii voastre în care nu mai este nimeni .

Atunci ati làsat societatea departe în spate... pentru cà aceastà societate v-a schingiuit. Ati làsat, toate religiile, toate partidele politice, departe în spate . Acum sînteti aproape NIMENI . Am spus "aproape" pentru cà de fapt sînteti, pentru prima datà, dar într-un plan total diferit. Nu ati stiut nimic despre el, cà poate fi înlàuntrul dvs., atît de profund, atît de plin si atît de etern. Si ce veti pierde aruncînd gelozia,competitivitatea si comparatia ?

Nimic .

Nu aveti nimic de pierdut decît lanturile voastre si veti cîstiga întregul regat divin care este în interiorul vostru.

OSHO

În interacţiunile tale cu aproapele tău ai de făcut o alegere simplă: a-l găsi nevinovat sau a-l găsi vinovat. Această alegere are loc iarăşi şi iarăşi - în fiecare zi, în fiecare oră, în fiecare clipă. Cu fiecare gând tu îl întemniţezi pe aproapele tău, sau îl eliberezi. Şi, aşa cum alegi să l tratezi pe el, aceeaşi judecată vei aduce asupra ta însăţi

Nu poţi ajunge în Cer, trăgându l înapoi pe aproapele tău - şi nici nu vei ajunge acolo, încercând să l cari tu. Fiecăruia dintre voi i s-au dat mijloacele de a-şi descoperi propria nevinovăţie.

Acceptă l, pur şi simplu, pe semenul tău şi binecuvântează-l pe calea sa. Dacă îţi cere ajutorul, dă-i l bucuros, dar nu încerca să faci pentru aproapele tău ceea ce trebuie să facă el pentru sine însuşi.

Este necesar ca limitele pe care le stabileşti să fie bine gândite. dacă se pune problema să treci dincolo de ele.

Nu l face răspunzător pe aproapele tău pentru pacea şi fericirea ta şi nu-ţi asuma nici responsabilitatea pentru pacea şi fericirea lui.

El n-a venit să te mântuiască pe tine şi nici tu n-ai venit aici ca să l mântuieşti pe el.

Pe de altă parte, dezleagă-l pe semenul tău de orice resentiment pe care îl nutreşti faţă de el.

Nu te abţine în nici un fel de la a-i arăta iubire.

Căci, a încerca să l privezi de fericirea sa, înseamnă a-l ataca şi a te întemniţa pe tine însuţi în strânsoarea fricii şi a vinei.

Nu-ţi astupa urechile când aproapele tău strigă după ajutor.

Lasă l să lucreze alături de tine, atâta timp cât vrea el. Şi, când e gata să plece, doreşte-i tot binele. Dă-i hrană şi apă pentru drum.

Nu l îndatora şi nu-l forţa să stea împotriva voinţei sale.

Libertatea aproapelui tău nu este decât un simbol al propriei tale libertăţi. De aceea, lasă-l să vină şi să plece după bunul lui plac.

Urează-i bun venit când vine şi spune-i bun rămas când pleacă.

Mai mult de-atât nu poţi face.

Atât însă este suficient.

Îngrijeşte-te de fiecare străin în felul acesta, şi eu îţi voi arăta o lu¬me în care s-a întors încrederea şi în care domneşte iubirea de aproape.

Iubeşte-ţi aproapele, aşa cum ai vrea să te iubeşti pe tine însuţi. Fă-l să fie la fel de important. Nu fă sacrificii pentru el şi nu-i cere ca el să facă sacrificii pentru tine, ci ajută l când poţi şi primeşte-i ajutorul cu recunoştinţă, atunci când ai nevoie de ei.

Această reciprocitate simplă şi plină de demnitate este un gest a! iubirii şi acceptării. El demonstrează încredere şi stimă reciprocă.

Mai mult de-atât e prea mult. Mai puţin de-atât e prea puţin. 

• Mai toti oamenii isi petrec intreaga lor viata inchisi si limitati de propriile lor ganduri. Ei nu trec niciodata dincolo de spatiul ingust, creeat mental, de acel sentiment de sine paralizat, particular care este conditionat de trecut.

• In voi, ca si in fiecare fiinta umana, se afla o dimesiune a constiintei mult mai adanca decat gandirea. Ea este adevarata esenta, a ceea ce sunteti voi cu adevarat. I-am putea spune prezenta, constiinta nelimitata, sau constiinta neconditionata. In invataturile vechi, ei I se spune Hristos din interiorul nostru sau natura noastra de Buddha.

• A gasi aceea dimensiune va elibereaza pe voi si lumea de suferinta care este adanc prinsa in voi si in ceilalti, pentru ca ,,micul eu” fabricat mental este tot ceea ce voi cunoasteti si va determina viata. Iubirea, bucuria, veselia, creativitatea si pacea cea mai adanca nu pot apare in viata vostra decat numai prin aceea dimensiune a constiintei neconditionate.

• Daca veti putea vedea si recunoste chiar si ocazional gandurile ce trec prin mintea voastra ca fiind doar ganduri si daca voi veti putea observa propriile emotii mentale ale tiparelor voastre reactive, si puteti sa le vedeti ca un martor, chiar in momentul in care se intampla asta, chiar atunci, aceea dimensiune profunda, se iveste in voi si iese la lumina, constiinta nelimitata in care toate gandurile si emotiile se intampla – spatiul interior fara timp in care continutul vetii noastre se dezvaluie.

• Suvoiul gandirii are o enorma enrgie, si de aceea va poate trage in el, usor. Fiecare gand pretinde ca totul conteaza si are o mare importanta. Si cauta sa va prinda intreaga atentie – complet.

• Iata o noua practica spirituala pentru voi: nu va luati gandurile prea in serios.

• Cat de usor este pentru oameni sa ajunga sa fie captivi in inchisoarea conceptelor lor.

• Mintea noastra in dorinta ei de a cunoaste, de a intelege si de a controla, se inseala asupra gandurilor si punctelor de vedere despre adevar. Ar trebui sa spuna: este ceea ce este. Si ar trebui sa fii mult mai deschis decat gandirea ta pentru a realiza ca atunci cand cauti o explicatie a vietii tale sau a altcuiva, si vrei sa intelegi cu mintea comportamentul cuiva si il analizezi, sau atunci cand judeci o situatie anume, nu este nimic altceva decat un punct de vedere, una din multele perspective posibile. Nu este nimic altceva decat o increngatura de ganduri. Dar realitatea este unita si intreaga si in ea toate lucrurile sunt interconectate astfel incat nimic nu exista in sine insusi si datorita lui insusi. In realitate, fragmentele de gandire taie acest spatiu de lucruri legate unele de altele, le taie in bucati de concepte.

• Mintea ganditoare este folositoare si o unealta puternica, dar este si foarte limitativa atunci cand va controleaza complet viata, si nu mai realizati ca ea este numai un mic aspect al constiintei neconditionate care sunteti voi in esenta.

• Miracolul nu este un produs al mintii. Intelegerea adanca care este un miracol, apare prin simplul fapt al acordarii complete a atentiei voastre cuiva sau unui lucru. Atentia este inteligenta primordiala, constiinta insasi. Ea dizolva barierele create de gandirea conceptuala si cu asta vine si recunoasterea faptului ca nimic nu exista prin sine insusi. Ea intalneste observatorul, iar ceea ce este observat este chiar campul unificat al constiintei. Este vindecatorul separarii.

• De fiecare data cand esti scufundat in gandirea compulsiva, tu fugi de ceea ce este. Si nu vrei sa fii acolo unde esti. Aici si acum.

Ca punct de plecare, bun şi rău sunt termeni ce există doar în minte şi ca oricare termen dual, ies la iveală numai după dualitatea primară, care este înţelesul lui „eu” (individul) contra „altora”. Nimic nu se întâmplă Totalităţii sau Sursei, atât timp cât toate mişcările sunt în interiorul său propriu şi prin urmare, dualitatea nu se poate aplica sau pur şi simplu nu este definită pentru nivelele mai înalte ale Realităţii. Toate mişcările sunt simple transformări ale energiei dintr-o formă în alta sau de la o scară vibraţională la alta, şi la acest nivel nu există noţiuni cum ar fi bun sau rău. Energia totală se conservă întotdeauna şi nimic nu poate fi pierdut. Cum în afara Sursei nu există nimic sau în afara manifestării sale vibraţionale – Universul – nu se poate întâmpla nimic în exterior, toate mişcările sunt interne.

Atunci când Sursa (în acest caz conştiinţa) se identifică cu mecanismul corp – minte, astfel creând

sentimentul iluzoriu al „eu-ului” sau „individului”, toate dualităţile şi problemele asociate apar odată cu el. Pentru individ problemele nu încetează niciodată, dar pentru Totalitate (pentru Univers), problemele nu apar niciodată. Aşa numitul individ percepe orice ce îi generează propria plăcere, ca fiind bun şi orice îi generează durere, ca fiind rău.

Aceasta este numai o judecată a minţii. Universul (sau chiar viaţa) nu va judeca astfel, ci se va exprima el însuşi în acest moment, ca o serie de dezvăluiri spontane, unde nu există judecată, din cauza inexistenţei dualităţii.

Din clipa în care te-ai născut, tu eşti destinat morţii. Atât timp cât tu însuţi te crezi o individualitate separată, tu eşti afectat de către toate dualităţile ce provin din aceasta. Numai când Tu îţi dai seama că nu există o astfel de individualitate şi astfel „Tu cel adevărat” nu s-a născut niciodată şi nu va muri niciodată, atunci toate dualităţile vor fi depăşite şi nu ţi se mai pot aplica. Moartea va fi văzută doar ca ceva ce se întâmplă corpului, aşa cum energia se transformă în altă formă.

Când privim omoruri, războaie şi alte aşa numite acţiuni aşa numite rele, vom înţelege că toţi acţionează în conformitate cu condiţionările sale, îndeplinindu-şi destinul şi totul este o acţiune a Sursei. Când suntem în faţa unor astfel de întâmplări, poate apărea tristeţea, dar când înţelegem Adevărul, judecata nu va apărea. Totul este simplu, „aşa este” şi fiecare acţiune este „cum trebuie să fie”. Tot ce există este Sursa sau Dumnezeu.

În anumite cazuri, Sursa acţionează prin aşa numitul eu individualizat, pe aşa numita cale rea, în special când există un conţinut puternic al identificării (ego-ul). Individualităţile ce simt că ele sunt separate de Rest, generează acţiuni pe care noi le numim rele, fie pentru a-şi alimenta orgoliul (în cazul fiinţelor umane), fie foamea (în cazul animalelor). În alte situaţii, când identificarea este mai slabă sau inexistentă (ca în cazul învăţătorilor desăvârşiţi), acţiunile rele nu vor apărea, dar în ambele cazuri răul este o judecată a minţii şi se găseşte într-un gând. Când un leu atacă un cerb inocent, un alt cerb nu-l va judeca pe leu ca fiind rău. Leul, pur şi simplu, acţionează conform instinctelor şi condiţionărilor sale şi de cele mai multe ori există acceptarea din partea cerbului, cu excepţia faptului că el va fugi din cauza propriilor sale instincte de conservare. Aici nu există judecată, viaţa se exprimă ea însăşi fără judecată, numai minţile complexe o fac.

Rezumând: când orice acţiune este privită ca fiind o funcţie impersonală a Totalităţii, nu poate apărea judecata, nici dualitatea şi nici întrebarea dacă este bine sau rău. Binele şi răul există numai într-un gând fals, care este susţinut de către un alt gând fundamental fals al identificării cu un mecanism particular corp – minte, ce apare datorită perceperii conştiente a separării materiei. Când Totalitatea este complet înţeleasă, aceasta separare nu va exista în realitate şi astfel toate gândurile false vor fi anihilate instantaneu.

• ,,A cauta” inseamna ca aveti nevoie de MULT TIMP, MAI MULT VIITOR, MAI MULT DIN ASTA, MAI MULT DIN ACEEA! Si nu este nimic in neregula cu asta. TOTUL ISI ARE UN LOC IN ACESTA LUME. Sa faci bani, sa aduni cunoastere, sa inveti o noua meserie, sa explorezi un teritoriu nou, chiar sa jungi de la A la B – pentru toate aceste lucruri tu ai nevoie de timp. Pentru aproape orice faceti, aveti nevoie de timp, in afara de un singur lucru: SA IMBRATISEZI MOMENTUL ACESTA! NU AI NEVOIE DELOC DE TIMP pentru a te deschide pe tine spre puterea prezentului si asa sa te trezesti la cine esti tu, mai presus de nume si forma, si sa realizati ca in adancul fiintei voastre, VOI SUNTETI DEJA IMPLINITI, INTREGI, UNA CU ESENTA NELIMITATA DE TIMP. NUMAI TIMPUL ESTE OBSTACOLUL pentru aceasta realizare. CAUTAREA pentru ca are loc in timp ESTE OBSTACOLUL MAJOR. Astfel ca, mereu aveti nevoie SA ADAUGATI CEVA la ceea ce deja sunteti – acesta este obstacolul!

• Povestea vietii voastre,…cum toate se dezvaluie,…daca izbutiti sau nu in aceasta lume,… Da, conteaza,…da, este important totul, dar relativ, nu absolut! De aceea numai un singur lucru este de importanta majora si acesta este: PREZENTUL! Daca il pierzi, vei pierde scopul fundamental al vietii voastre, caruia i-am spus INFLORIREA CONSTIINTEI UMANE! Si in cele din urma NIMIC ALTCEVA NU VA VA SATISFACE! Cateva fiinte umane in care noua constiinta s-a implinit, au devenit marii invatori ai umanitatii, ca Buddha, Lao Tzu, Iisus, cu toate ca invataturile lor au fost in majoritate, neintelese, mai ales atunci cand s-au transformat in religie organizata. Ei au fost prima manifestare a infloriri constiintei umane. Mai tarziu au aparut altii, din care cativa au devenit invatatori faimosi si respectati, pe cand unii au ramas relativ necunoscuti sau poate chiar complet necunoscuti.