Când n-ai nimic de ascuns, lumina conştientei tale nu mai este compromisă de o ruşine secretă. Minciunile nu mai trebuie menţinute. Relaţiile nu-ţi mai sunt împovărate de planuri ascunse.
Simplitatea şi limpezimea domnesc în viaţa ta, căci nu există amăgire. Fiecare dintre voi are la dispoziţie această limpezime chiar acum, dacă are curajul să comunice, fără ezitare, tot ceea ce gândeşte şi simte.
Acesta este gestul încrederii tale faţă de semenul tău.
Aceasta este acceptarea ta de a fi vizibil şi vulnerabil.
Dacă ai o frică şi o împărtăşeşti, atunci această frică şi vina din spatele ei nu mai rămân ascunse. Dacă nutreşti un gând care îl condamnă pe altcineva, poţi să-l negi, să‑l maschezi sau să-l proiectezi asupra altcuiva, sau poţi să îl scoţi la iveală, să-i dai mare atenţie şi să-l vindeci.
Iţi poţi ascunde gândurile de atac sau le poţi mărturisi.
Ritualul mărturisirii, ca şi cele mai multe ritualuri, a încetat să mai reprezinte adevăratul scop ai confesiunii. Nu mai are nici o legătură cu a primi iertarea de la altcineva. Are însă foarte mare legătură cu a respinge cantitatea enormă de disimulare şi cu conştientizarea deplină a fricii şi a vinei.
Cel care aude confesiunea nu este un judecător, ci un martor. El sau ea nu trebuie să poarte veşmintele sau însemnele autorităţii.
Orice martor e potrivit, atâta timp cât înţelege că rolul său nu este să judece sau să condamne, ci doar să asculte cu compasiune.
Nu există cineva care să nu facă greşeli. Abuzul unuia împotriva altuia, cu sau fără intenţie, e ceva la ordinea zilei. A aştepta ca toate abuzurile să înceteze e o naivitate.
Numai cineva care nu e în contact cu vulnerabilitatea sa umană ar aspira la un ţel atât de înalt şi nefondat. Şi cum şi-ar putea accepta natura divină, cineva care nu este în stare să-şi accepte natura umană?
Veţi face mereu greşeli şi vă îndemn să fiţi recunoscători pentru fiecare dintre ele.
Fiecare greşeală este un dar, fiindcă îţi oferă şansa corecţiei.
Preaslăveşte şansa de a aduce la suprafaţă tot ce este manipulare şi disimulare. Fiţi recunoscători pentru invitaţia de a sonda zonele întunecate ale minţii voastre şi de a aduce conţinutul lor în lumina examinării conştiente.
Când îţi justifici greşelile, te agăţi de ele şi îţi impui să le aperi tot timpul. Asta îţi ia enorm de mult timp şi energie. Ba, mai mult. dacă nu eşti atent, poate deveni tema dominantă a vieţii tale.
De ce nu ţi-ai mărturisi greşelile, ca să nu mai fii nevoit să-ţi petreci tot timpul apărându-le?
Recunoaşte-ţi pe faţă disimularea, astfel încât limitările trecutului să nu te mai înlănţuie. Permite fiecărei greşeli să fie recunoscută in mod deschis.
Paul Ferrini
0 Response to "Ritualul marturisirii"
Trimiteți un comentariu